„De unde ştiţi? Cine v-a povestit? Tata?”
Am aflat cine l-a accidentat pe trecerea de pietoni. Printr-o minune a scăpat. Dar a rămas infirm. Avea 36 ani.
… „Să ştiţi că după Revoluţie – când eu eram deja pe picioarele mele – am vrut să merg să-l privesc în ochi... şi să-i spun că tot a trăit şi că nu avem nevoie de nimic. A luptat câţiva ani să-şi caute dreptatea, dar n-a avut nicio şansă. Am vrut să redeschid dosarul, dar mi s-a spus că e clasat. Şi apoi tata m-a rugat să nu mai răscolesc nimic.”
Au avut grijă să-şi acopere urmele. Dureros şi revoltător. Liberi, cu pensii de lux, fără regrete sau coşmaruri, printre năpăstuiţii sorții.
Am aflat cine l-a accidentat pe trecerea de pietoni. Printr-o minune a scăpat. Dar a rămas infirm. Avea 36 ani.
… „Să ştiţi că după Revoluţie – când eu eram deja pe picioarele mele – am vrut să merg să-l privesc în ochi... şi să-i spun că tot a trăit şi că nu avem nevoie de nimic. A luptat câţiva ani să-şi caute dreptatea, dar n-a avut nicio şansă. Am vrut să redeschid dosarul, dar mi s-a spus că e clasat. Şi apoi tata m-a rugat să nu mai răscolesc nimic.”
Au avut grijă să-şi acopere urmele. Dureros şi revoltător. Liberi, cu pensii de lux, fără regrete sau coşmaruri, printre năpăstuiţii sorții.
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu