joi, 1 decembrie 2011

Fratele mai mare



A gustat, din plin, din toate delciile vieții. Căci numai la ele îi era gândul când cita din Mircea Eliade (în acea vreme, interzis), riscând să piardă tot. Era nevoie de compromisuri, pe care el refuza să le facă. A zburat atât de sus, cu propriile aripi, dar puţini au fost cei care l-au apreciat. Totul era în lumină și nădăjduia ca aceasta să țină o veșnicie, căci din lumină se hrănea și prindea puteri. Ura noaptea, când puterile-i scădeau. Născut pe 21 martie – stejar – sub care nu creşte iarba. Mereu sub aripa lui Cupidon, savurând fiecare plăcere.
A terminat două facultăţi (pe vremea aceea era un lucru rar). Îşi găsea fericirea în preajma cărţilor pe care le devora. 
Era ceea ce era şi nimic altceva. Iar eu am trăit atât de puţine clipe lângă cel care a fost fratele mai mare, Iuliu.


Eli Gîlcescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu