ianuarie 30, 2012

Aş vrea


Aş vrea
să-mpărţim în două
sfertul tău de veac,
și ca să nu greşim,
îţi aduc şi un abac.
Şi nopţile să le-mpărţim,
pe rând,
să ne veghem
doar noi
scriind,
putem să îngropăm și gerul
doar iubind

Eli Gîlcescu
2012-01-30

Oglinda şi bobul de ghindă

Dacă viaţa-i o oglindă,
Ce o ţii, strâns, în mâini,
A mea este un bob de ghindă,
Ce-l port adesea între sâni.

Dar bobul meu este tot singur,
Se zbate între două punţi,
Ascunzând bine comoara
Fecioriei, până-n nunţi.

Dar unde îl puteam ascunde
De pigmei şi de iudei,
De demonii de sub punte,
Decât în dosul unei chei.

Oglinda ta  e fermecată,
Îţi este muză şi iubită,
Din dosul ei, o nestemată
Se dă drept bobul de ghindă.

Îţi dă puteri nebănuite,
Te poartă-n crângul tău din vis,
Te strânge-n laţul fericirii,
Iar tu te crezi în paradis.

Acolo, ai găsit misterul
Şi tot sensul unei vieţi,
Acolo, s-a făcut transferul:
Fecioria, pe harul a trei poeţi.

Te-a-ncurajat de-a lungul vieţii,
Ţi-a dat nectarul unei flori,
Iar tu, în zorii dimineţii,
Îi trimiteai mereu scrisori.

În zori de zi, seară de seară,
Ea-ţi apărea fermecătoare
În straiele zânei de gheaţă;
Era muza ta, nemuritoare.

Acuma, a venit în grabă
Să-şi ia plata în natură;
Ţi-ai scos versul la tarabă,
S-o plăteşti din scriitură.
2012-01-30

ianuarie 29, 2012

Jocul „de-a joaca“

Un vis de copii       
rătăciţi de amor 
în jocul „de-a joaca“
o dorinţă îşi pun
atunci în Ajun
să mai cadă o stea


Eli Gîlcescu

ianuarie 28, 2012

Minuni

Dacă toate astea fi-vor precum spui,
Dacă floarea-albastră, în plete, mi-o pui,
Dacă-mi cânţi sub plopii, ieri, fără de soţ,
Atunci, fă minunea, astăzi, dacă poţi.

Dacă lin coboară îngerii din cer,
Dacă pot s-adune stelele ce pier,
Dacă-şi lasă  mâna peste fruntea mea,
Atunci, să facă minunea, vreau să fiu o stea.

Să te iubesc ziua, când tu nu mă vezi,
Iar tu, noaptea, să vii să-mi veghezi
Neodihna sorţii şi veşnica povară;
Astăzi, porţi minunea, dulce primăvară!

În tăcerea ierbii vom păşi sfioşi,
Ne-om lua de mână printre pomi pletoşi,
Vom fi împreună până-n asfinţit,
Iar minunea mea va fi harul tău sfinţit.

2012-01-25

chiar vrei?


Chiar vrei să-mi pui în palma mea
O stea de necuprins,
Când clipei, transformată-n scrum,
Iar focul i-ai aprins?

Chiar vrei să vin în lumea ta,
De cântec şi de dor,
S-o-mpodobim măcar o zi
Sau până am să mor?

Şi-atuncea, noi, prin ger, ninsori,
Vom fi în lumi de basm,
Ce ne-am clădit-o prin scrisori,
Dar fără vreun poştaş.

Pe drumul vieţii vom răzbi
Şi ne-om găsi plângând,
Noi, doi pribegi, cu dor nebun,
Ca-n noaptea de Ajun.

Acolo, sus, se-aprinde-o stea.
Noi doi, lângă-un izvor,
Vom fi, mereu, îndrăgostiţi
De-un vers nemuritor.

ianuarie 27, 2012

Dor preamărturisit

Poţi să crezi că doru-i imens,
Că e mai greu decât pământul,
Că stă nemişcat. El vine-n cădere,
E neşlefuit, invizibil,
Dar există, e plauzibil
Şi ştie unde să bată...
Nu în piatră seacă,
Nu-i nebun să-şi strice faţa;
Îţi cântă-n neştire
Şi tot el îţi descântă
Să te facă om,
Cu strop de primavară,
Printre atâtea suspine...
Şi ce bine e,
când vine dinspre tine...
2012-01-27

Apusul unui dor


Există altfel de dor;
Dorul de uitare sau renunţare
La jocul stupid, ce vreau să-l închid
În cripta de gheaţă,
Că prea m-a pus în aşteptare...
O felicitare, o telegramă,
Le aştept de-o viaţă;
Şi nu mai vin
Acum, e ca la piaţă,
schimb virtual,
fără acel ritual,
pe-o bucată de carton
când stăteam la cozi, la poştă;
azi, cea stelară, imaginară,
dar dorul rămâne
sau mâine, apune?
2012-01-27

Acelaşi anotimp



Marea ne desparte
Sau lămpaşul pierdut în noapte,
Care a uitat să ne vegheze;
El ne-a trimis troiene,
Să ne scalde în lumină.
Doamne, va fi o noapte plină,
Cu jocuri prin grădină
Printre nămeţi, cât casa,
Voi fi şi eu, cu pletele în zbor,
Fără aripi de plumb,
La tine cobor...
Şi vom fi două umbre îngemănate
Sub cenuşiul vorbelor pătate,
În veşnicul apus de dor.
Cu bucuria amânată
Sau abandonată,
Fără s-o ating măcar o dată.
Ce soartă ingrată,
Să port cu mine acelaşi anotimp
Şi mereu să fiu în contratimp.
2012-01-27

ianuarie 26, 2012

PESTE DORURILE TOATE


Ard nelinişti
între două goluri
când plouă invers
pământul pe cer
sau ninge pe stele
şi vin înapoi
printre pleoape
dorurile toate


Eli Gîlcescu
2012-01-26

Neuitatul DOR


Ai adus lumină-n dimineaţa
mea cea tristă,
şi am ieşit afară; din zăpadă,
am făcut doi bulgări,
dar până să-i vadă
cineva, să-i iubească,
s-au topit de dor.
În urma lor,
două anotimpuri
se tot tachinează uşor,
să-şi revendice neuitatul dor.

ianuarie 25, 2012

Din darul ei

„Bună seara! Aici, la noi e seară.”
Mi-e teamă să te strecor în gura leilor, să nu te devoreze. Eu pot suporta, dar tu eşti tânără şi scrii minunat şi nu aş vrea ca cineva să te rănească, să te alunge cu pietre... Azi, am fost fericită pentru că darul tău m-a întors în copilărie. Ai scris o poezie atât de cuminte, mai lipsea joaca în nisip... Mi-ai aşternut anii cei mai cuminţi la picioare. Mă mişc cu teama de a nu le tulbura somnul. Dar tu ai reuşit să mă porţi pe cărările amintirilor. Şi sunt fericită că încă le mai recunosc. Acestea sunt minunile de pe pământ, oamenii care-ţi intră în casa sufletului şi te copleşesc cu poveştile de odinioară.
„Eu te văd, de aceea am şi scris aşa. Mă uit la tine, pentru că îmi place ce văd.”
Sunt mereu cu un pas înaintea timpului, de teama de a nu mi-o lua el înainte. Mi-a dat câteva semne de nesupunere şi de atunci, am hotărât să nu mai fiu singură. Colind pe la uşi necunoscute, care se deschid, îmbrăţisându-mi gândul. Iar tu, fiinţă nostalgică, cu un aer subtil, eşti vie şi mă faci şi pe mine să fiu aşa. Trebuie să ştiu cu cine îţi împarţi viaţa, că deja sunt atâtea doruri în ulciorul tău, iar cel mai mare, necuprins, care nu-ţi dă pace, parcă ar veni din altă lume, poate mai blândă şi mai bună, o lume a blajinilor, am dreptate?
„Hai, să-ţi spun, chiar de arăt aşa, nu mai sunt tânără. Am intrat în 52 de ani, am doi copii mari şi nepoţel de la fata mea; băiatul are 30 de ani...”
Doamne, şi m-ai lăsat să cred că eşti cu păpuşile, dar tu eşti măreaţă, eşti minunată. De ce te-ai ascuns de mine, de toţi... Şi câte împliniri, câte invidii ai fi putut stârni, eşti pe un drum bine bătătorit.
Bravo, fată dragă. Eu te văd tânără, te ştiu aşa şi îţi voi scrie mereu, gândind ce prietenă talentată am, şi minunată. Mă bucur de anii tăi, că într-un fel, nu mai suntem atât de departe una de cealaltă. Vei fi sora mea mai mică şi împreună vom călători poetic, vom povesti şi o să scriem o carte, va fi ca un dans al lebedelor, ultimul dans, poate că cel mai frumos.

Două naturi vii

Cu dulci săruturi mă aprinzi
 Nu mă mai doare-a lumii rană.
 În închisoarea iubirii unde m-ascunzi
 Doar dragostea îmi este hrană!
 Vasilica Ghiţă Ene

Un înger de femeie

Să-i reaprinzi visul uitat,
De unii-n picioare călcat,
Să-i vindeci rănile ce-o dor,
Când i-au atins aripa-n zbor,
cu ce-i mai sfânt, cu sărutări,
luate de prin tainice cămări,
cu mirosuri vechi de lenvănţică,
aduse-n dar de o bunică,
un înger de femeie. Aş pune,
lângă icoană, al său nume…
2012-01-24

Sunt o natură moartă, fostă femeie,
Dintr- un tablou atârnat pe-un perete
Într-o casă pustie şi fără cheie,
Bântuită de disperare şi regrete.

Pânza nu mă mai vrea, se destramă
Curând, va mai rămâne doar o ramă
Şi după-aceea o pată pe-un perete,
Printre multe alte amintiri desuete.
Vasilica Ghiţă Ene
                       
Dar vorba ta-i de aur, ori ea nu contează?
Te preamăresc, femeie, presimt ce urmează...
Natura-i vie şi noi tot mai aproape;
Vom ţese pânza nouă, albită peste ape...
2012-01-24

ianuarie 24, 2012

Laţul de mătase al iubirii


Păstrează iubirea cea sfântă, duioasă,
Să-ţi cutreiere mintea, că-i fără prihană,
Şi toate ungherele tainice...
Să nu se transforme în una păgână...
Smereşte-te femeie,
C-o să ajungi fată bătrână
Şi printre degete, se scurge
Iubirea nemeritată şi uitată.
Primeşte sărutul şi tot ce-ţi oferă
Iubirea prezentă şi nu cea efemeră,
Lasă-te purtată, pe braţe de flori
Ce-ţi vin la picioare,
Nu râvni prea sus,
Nu fi cu capul în nori,
Fii pământeană
Că peste ani,
Le vrei înapoi,
Le cerşeşti,
Făcând mătănii...
Dar tot o să mori...
2012-01-24

Am votat c-un pluguşor


Măi bădie, măi bădie,
Ce să fie, ce să fie,
Este-o mare comedie,
E concurs de poezie
Şi la care se înscrie
Tot omul din bătătură,
Toţi se pun pe scriitură.
Măi bădie, măi bădie,
Este mare tragedie,
Că acei, ce-au aranjat
Concursul, au uitat
Să spună cât să fie
Presupusa poezie.
Măi bădie, măi bădie,
Este mare comedie.
Unii au lungit poemul,
Crezând c-au lungit şi premiul,
Au scos versuri, un morman,
De le-a ieşit un roman.
Bine, bine, ce-o să fie?
Păi cu strofe pe la o mie...
Asta, da, har pentru poezie.
Omul ăsta doarme-n versuri,
Când se scoală, tot cu versuri,
Omul ăsta e-o minune...
Şi atunci, vă voi spune
Că-l votez pe el, cu drag,
Fiindcă-mi va veni în prag
Să-mi recite un an întreg.
Votaţi, măi!
 Cineva, de prin concurs
(Nu ştiu cine, e secret),
A scris în al său poem,
Lăsând cu gură de moarte,
Că de nu i se face parte,
Că de nu va fi ales,
Va emigra din cetate.
Ca să nu ne lase baltă,
Eu îl votez îndată.
Votaţi, măi!
Unii-şi ascund în poezii
Tot felul de „nerozii”,
Alţii vor să se salveze,
Alţii plâng, caută stele...
Peste cel ce-a dat năpasta
Şi îşi caută  nevasta,
Îl votez şi îi urez
S-o pună şi de-un botez.
Votaţi, măi!

ianuarie 23, 2012

În fiecare zi e ziua mea


 „Dragele mele, vă mulţumesc, din suflet, de invitaţia voastră, de minunatele bucate româneşti şi de atomsfera veselă, primitoare şi deschisă cu care m-aţi primit. E tare frumos să poţi să fii sincer şi să poţi să râzi (chiar şi de părţile cu care nu e toată lumea de acord), dar m-aţi învăţat că totul e să priveşti cu umor şi să poţi vorbi deschis, fără să pretinzi ceea ce nu există. E tare frumos să vin la voi, să vă simt reale şi frumoase; să nu vă schimbaţi niciodată, că sunteţi minunate. Vă pup şi vă mulţumesc că existaţi în viaţa mea.” Rodica
 Rodica a vrut să readucă, în casă, atmosfera de sărbătoare şi să transforme ziua de vineri într-o mare bucurie. Pentru ea nimic nu trece fără zâmbetul și drăgălăşenia-i încă şcolărești de farmecul ce-l dă poveştilor. Este parcă desprinsă din cartea de altădată, de acolo, din copilăria ei, unde se regăseşte mereu. 
Se spune că în cultura asiatică simbolizează fericirea, bunăstarea şi sănătatea persoanei care îl deţine. Este simbolul iubirii. Aşa că am fost iubită, necondiţionat, într-o zi de iarnă în care orice vis poate fi adevărat şi minunat. Şi ştiţi de ce? Pentru că eu cred în îngerii care mă veghează noapte de noapte, dăruindu-mi în fiecare dimineaţă bucuria de a vedea răsăritul soarelui şi de a fi în mijlocul celor dragi. 
Îţi mulţumesc, Rodica. Fie norocul asupra ta şi a familiei tale.

Eli Gîlcescu

 

Cine sunt


Acuma, ştiu de unde-i dorul;
el vine de acasă
şi mereu îşi ia zborul...
greu m-apasă,
că prea de timpuriu mă-ncearcă
viaţa, şi nu am timp,
nu am nici vină,
că toate vin chiar la duzină,
şi până mă dezmeticesc,
mai sar peste un anotimp
ce mi-a spus, fără ocol,
cine sunt,
dar mai domol...
2012-01-23

La izvor

În zori de zi în geam bat ploi
e moină şi întunecat
doar lumina 
și mirosul vechi de levănţică
m-a întors din drum
să-mi spună ce mai e de spus
și a uitat 
la izvor
al meu ulcior 
să-l umple de dor

2012-01-23

Eli gîlcescu

ianuarie 22, 2012

SUNT CE SUNT

Sunt ce sunt, nu cum ai fi vrut,
Iar părerea, nici nu ţi-am cerut,
Nici să mă-ngropi prea repede-n mormânt,
Lasă-mi loc şi mie pe pământ.

Poate că în zori, din norii înecaţi
În stropi de ploaie, din ochii-ncercănaţi,
Vor prinde rădăcini şi alte "nerozii",
Şi am să le trec, ca ieri, tot la poezii.

Şi iară vei veni, vei scrie cu năduf,
Îmi vei lua aleanul, să mi-l legi burduf,
O să mă laşi săracă, lipsită de cuvânt,
Şi tot străină, prin ploaie şi prin vânt.

Că mi-ai trântit uşa, o faci a doua oară,
Mă exilezi pe viaţă, mă laşi fără de ţară,
Îmi cenzurezi cuvinte, mă treci la cele sfinte,
În coşciug mă pui, cu capu-nainte...

Cred că tu eşti mai străin ca mine,
Nu vezi în jur decât scrum, ruine,
Numai harul tău e la loc de cinste,
Nu-l râvnesc, păstrează-l, însă ia aminte

Că şi talentul tău, lipsit de modestie
O să te oblige să-i plăteşti chirie,
Când nu poţi intra la Marile Porţi,
Decât spovedit şi-mpăcat cu toţi.

Am revărsat destule vorbe în potop,
Vreau să am şi eu un cuvânt în top,
Care o-ncolţi şi o înflori, fără-ngâmfare,
În grădina mea, azi, plină de-ntristare.


În loc să fi mers amândoi, de mână,
Să-nvăţ din harul tău, o zi, o săptămână,
M-ai lăsat tot prin străinătate,
Ca să rămâi tu singur în cetate.

2012-01-22

ianuarie 21, 2012

CACEALMA

Ce cacealma
şi este groasă,
dar e peste tot
şi cui îi pasă...
Poate că de asta,
suntem în delir,
după falsul vocii
şi tot ce-i febril,
şi cu străluciri,
şi cu cuvinte fără conţinut,
că prea mult ne-au plăcut,
dar când ne-am trezit
cu golul din noi,
am luat-o la fugă,
prin păpuşoi...
Că ne-au propus
un nou produs,
frumos ambalat,
care ne-a excitat,
ne-a fascinat,
şi l-am cumpărat...
Ce am aflat,
când l-am despachetat?
Că, de fapt, era gol...
Ce nasol...

ianuarie 20, 2012

Prin pustiu


Sărutul tău a expirat.
a fost casat,
nemeritat,
de-atâta aşteptat,
şi de dor, a emigrat.
Şi loc pustiu,
ca în deşert,
a rămas
după concert.
2012-01-20