februarie 15, 2012

Orice-ar fi


I-aş spune acum, de s-ar putea,
Că încă mai cred în vorba cea grea,
Ce cade mereu peste mine, arzând,
Şi mă lasă apoi, ca-n deşert, plângând.

I-aş spune în grabă, că poate mă duc,
Să-i spun ce-am pe suflet, să strig ca năuc,
Să ştie că dorul e-n mine, ascuns,
De-atâţia fiori ce-n piept m-au străpuns...

Doamne, i-aş spune în zori c-o iubesc,
Nicicând n-am simţit acest chin nebunesc,
Nici nopţile albe nu mă pot vindeca,
Iar stelele plâng, fără a mă judeca.

Că poate greşesc sau poate că ea
Are alt drum şi nu mă mai vrea,
Să pot să-i şoptesc sub pomu-nflorit,
Să-i spun cât de mult am suferit.

Că simt că sfârşitu-i aici, iminent,
Că ea e departe, iar eu sunt prezent,
Să mă rog în genunchi pentru încă o zi,
Ca să-i spun totul, orice-ar fi.

2012-02-15
Eli Gîlcescu

Un comentariu: