Printre florile din glastre
sechestrate la fereşti
miros de tămâie arsă
în plânsul celor care mor
mi-am căutat dar fără spor
anii când se pierd
ca norii
purtători
purtători
de-atâtea griji
i-am căutat şi prin munţi
păduri
printre florile de salcâm
i-am căutat prin roua dimineţii
prin mireasma lor
păstrată până spre sfârşitul vieţii
I-am căutat prin sălcii plângătoare
prin pietrele de râu ce curg la vale
printre ghiocei
întrebam pe oricine-mi ieşea în cale
dar fără rost umblam
din loc în loc
nici semn
nici alinare
frumoşii ani pierduţi
demult
nici pot să-i strig
nici să-i ascult
de-atunci fără încetare
Eli Gîlcescu
2012-02-05
Asa este, desi fiecare varsta are farmecul ei,
RăspundețiȘtergeretotusi anii tineretii sunt cei mai frumosi
si tu frumos ai spus despre asta, dar viata ne compenseaza cu altceva in schimb , dragostea celor ce anii aceia ni i-am dedicat mai mult lor,
ca mai apoi sa-i avem aproape sa nu fim singuri.
frumos eli !