martie 15, 2012

Dor (de) toate



... și noaptea 
cu lună plină
mi te-a luat

Eli Gîlcescu

Un comentariu:

  1. Preţul singurătăţii – din ce în ce mai greu de suportat. Dar iubirea e cea care îmi spune să nu cedez, să nu trădez. Iubirea care mă urmăreşte pas cu pas, fără să mă piardă din ochi. Şi dacă nu era ea, în abisul întunecat eram, fără vreo şansă de scăpare... Şi ea, numai ea îmi dă sens, şi rost, şi puterea de a merge mai departe, de a preţui fiecare zi, fiecare nouă clipă... Pentru că ea îmi spune, mereu, să fiu ceea ce sunt, să nu-mi trădez gândurile, simţurile, pasiunile... Şi astăzi, mă aflu aproape de toate, pentru că iubirea îmi este alături şi îmi dă culoare privirii, îmi îmbujorează chipul, mi-l luminează... Şi iubirea mă ajută să fac pasul hotărât, nu între între apele liniştite şi călduţe ale incertitudinii, ci acolo, unde există da hotărât sau nu, la fel de sigur şi fără echivoc. Şi atunci, nu am cum să nu mă situez pe locul meu, nici cea mai fericită, dar nici neîmplinită. Acolo, unde îmi pot reconsidera viaţa viitoare, având cel mai bun aliat, iubirea. 2012-03-15 Eli Gîlcescu

    RăspundețiȘtergere