mai 29, 2012

ANTONELLA MOCANU - VISUL



Bine te-am găsit, dragă Eli! Bun găsit, dragi prieteni!




1. Multe cărţi te-au influenţat, într-o măsură oarecare, dar pe unele, le-ai trecut prin inimă. Care sunt aceste cărţi ? Spune ceva care să îi determine pe unii prieteni să le citească…

Cărţi citite sunt multe. Întotdeauna, am iubit cititul şi cartea, au ceva magic care mă fascinează, o adevărată comoară între filele ei. Cărţi trecute prin inimă, cum frumos spui tu, sunt cărţile care au avut un ecou în mine, iar dintre acestea aş putea recomanda: « Jurnalul fericirii » de Nicolae Streinhard, « Cititorul » de Bernard Schlink,  « Oscar si doamna Roz » de Eric-Emmanuel Schmindt, alţi autori, în ale căror scrieri, m-am regăsit, sunt: Boris Cyrulnik, Milan Kundera şi Alexandre Jollien.

2. Mereu, suntem cu gândul acasă, la leagănul copilăriei, la cartea cu poveşti nemuritoare, la zilele cele mai fericite. A fost viaţa ta, tot mai lină, care te inspiră şi în aceste clipe… Există o poezie dedicată copilăriei.

Viaţa mea a fost mai mult dificilă decât lină, chiar dacă poeziile mele reflectă contrarul. Ideile izvorăsc din lumea mea lăuntrică, din dorinţa de a vedea lumea cu alţi ochi, decât ochii biologici. Poeziile care mi-au acompaniat copilăria au fost poeziile Elenei Farago, G. Cosbuc, V. Alecsandri si G. Topârceanu. O poezie dedicată copilăriei, este « Rapsodii de toamnă » de George Topârceanu. Minunată cu florile ei speriate şi gâzele bulversate.

 

3. Eşti la vârsta ta şi cu poezia ta cuminte care ne şochează. Eşti şi pură, şi naivă, şi jucăuşă. Da, ăsta e cuvântul care te caracterizează. Care este filmul tău preferat?

Este adevărat că am avut o perioadă, unde versurile s-au împletit pe firul copilăriei, poate al unei alte copilării decât a mea. Totuşi, nu scriu, mereu, în acest fel; melodia poeziei mele, de azi, fiind diferită faţă de cea de acum, câteva luni; eu o asum, aşa cum ea se creează, îi dau voie să izvorască liberă. Filmul meu preferat, «Sub soarele Toscanei», după cartea romancierei Frances Mayer.

4. Te joci cu noi, ademenindu-ne cu frânturi de cântecele, că e timpul tău, pe care noi l-am depăşit, scriind opere întregi. Există o muzică preferată, anumite cântece pe care le asculţi şi te fac să vibrezi… Care sunt?


Evantaiul preferinţelor mele muzicale cuprinde genuri şi ritmuri dintre cele mai variate, începând cu muzica clasică (unde ador Strauss si Mozart), trecând prin pop-opera interpretată de Il Divo, Andrea Bocelli, Josh Groban, ajungând la  muzica uşoară românească şi internaţională a anilor ’70, ’80,’90, dar şi muzica instrumentală.
Dintre toţi, cel care mă emoţionează şi îmi încântă sufletul, este Richard Clayderman. Rezonanţa şi tonalitatea sunetului ieşit din clapele pianului face să-mi vibreze sufletul şi simţurile.

 
5. Dragostea pentru poezie a apărut încă din copilărie. Care a fost prima poezie şi cu ce prilej a fost scrisă?

Într-adevăr, dragostea mea pentru poezie îşi are rădăcinile în copilărie, în minunatele poezii ale copilăriei.
Prima poezie pe care am scris-o, îmi amintesc, ca şi cum ar fi fost ieri, am scris-o, pentru panoul de onoare al uneia dintre surorile mele. Pe atunci, aveam 12 ani, iar întâmplarea a făcut s-o scriu cu o uşurinţă la care nu mă aşteptam; cuvintele veneau repede ca şi cum le chemam pe nume.
6. Când eşti tânăr, vrei să-ţi desăvârşeşti cariera, lăsând pe ultimul plan împlinirile pe plan sentimental. Cum îmbini cele două laturi ale existenţei tale ?

Într-adevăr, această combinaţie nu-i întotdeauna, uşor de realizat; putem spune că-i mereu, loc de mai bine, şi încerc să realizez acest bine.

 
7. Mai intrăm, din curiozitate, în timpul tău şi nu ne mai simţim bine cu joaca prin nisip, parcă ne umbreşte valoarea... Dar ieşim fericiţi că există, în această joacă, o dorinţă de a citi, de a scrie, de a învăţa, de a fi într-o familie…
Care este locul care te inspiră ?

Este posibil, să fiu văzută ca o micuţă Antonella; ori eu, cea de azi, sunt, cu mult diferită, chiar dacă mi-am păstrat sensibilitatea sufletului. Iar aceasta este foarte perceptibilă în ceea ce scriu.
Locul preferat scrierii poate fi oriunde, cu condiţia să fie calm şi luminos. În ceea ce priveşte inspiraţia, pot spune că viaţa şi natura sunt cele care mă inspiră.

8. Din generaţia tânără, există un poet care te inspiră şi reprezintă un model pentru tine?  Care este visul tău de acum?

În ultima vreme, citesc de toate, iar eu sunt ca o albină strângătoare, care nu se mulţumeşte cu polenul unei singure flori, ci trece pe la cât mai multe. Aşadar, citind, culeg de la fiecare ceea ce consider  important pentru mine.  Sunt atât de mulţi tineri talentaţi, ale căror scrieri mă încântă…
Visul meu actual, este acela de scrie, de a scrie cât mai mult, de a-mi  extinde  aria scrierilor, de a încerca şi alte  genuri literare, şi nu în ultimul rând, de a publica ceea ce scriu, de a face cunoscute scrierile mele.
9.Te consideri o fire sociabilă?

Consider ca sunt o fire sociabilă, deschisă, fără a fi prea extrovertită; apreciez discreţia.

10. Cum reuşeşti să întreţii puntea dintre tine şi prieteni?

Ca orice om, prin mijloacele de comunicare de care dispun.


11. O lansare de carte va avea loc şi în viaţa ta?

Aceasta lansare de carte îmi aduce mare bucurie; pentru mine, este un pas înainte, o încurajare de a merge mai departe pe acest drum 
literar.
12. Ce părere ai despre Arta conversaţiei.

Arta Conversaţiei - grupul meu de suflet - este o punte nevăzută între inimi, este locul unde depărtarea devine apropiere şi leagă prietenii de suflet. Am fost profund impresionată de primirea pe care voi toţi (şi în special tu, dragă Eli) mi-aţi făcut-o, în momentul intrării mele în grup. Aici, căldura sufletească se simte dincolo de ecranul ordinatorului. Pe prietenii mei, din Arta, îi iubesc şi îi port în gândul meu.

13. Dacă ai crea un grup, ce denumire ai alege?

Dacă aş crea un grup, ar fi unul cu specific cultural, iar denumirea aleasă ar fi «Univers Cultural».
14. Care este poezia care ţi-a adus cele mai multe comentarii. Unde a fost postată. Scrie câteva din ele, care ţi-au mers la suflet…

Poezia cu cele mai multe comentarii a fost «Noi, oameni», şi a fost postată pe mai multe reţele ning, printre care: Reţeaua Literară, Confluenţe Lirice, Negru pe Alb şi Cititor de proză şi, nu în ultimul rând, în Arta Conversaţiei.

 
15. Cum te strecori în cronologiile prietenilor şi cum le apreciezi gândurile?

Încerc, pe cât posibil, să fiu atentă, să am grijă ca ceea ce comentez să nu aducă vreo lezare morală autorului scrierii. Consider că fiecare persoană investeşte suflet în ceea ce scrie, iar scrierea lui este importantă pentru el, indiferent de opinia cititorului.

 

16. Ce ar trebui să adaugi la pregătirea ta profesională, ca să fii un om împlinit?

Ceea ce aş putea adăuga, la împlinirea mea profesională, ar fi ani de muncă, de căutări, de investire în ceea ce doresc să realizez. Iar pe lângă toate acestea şi puţin succes, ca să pot ajunge la împlinire.

17.Care este calitatea ta prin care te remarci şi te faci iubită?

Cred că o calitate, prin care sunt îndrăgită de către cei din jurul meu, este amabilitatea.

18. De multe ori, trebuie să ne înfrângem pornirile necontrolate. Au existat momente în care nu te-ai putut stăpâni?

Cum omul, prin natura sa este supus greşelii, pot spune că şi eu sunt supusă greşelii. Nu am avut momente în care să îmi pierd, cu adevărat, controlul, dar cu siguranţa, au fost unele momente în care mi-am mai ieşit din fire.

19. Iubirea e frumoasă, iubirea este izvorul vieţii. Pentru orice om care iubeşte viaţa devine mai intensă, totul se însufleţeşte şi apare senzaţia că în sfârşit trăieşti, eşti viu, ai un sens, ai un centru al universului, lăuntric... Ai un iubit?

Pierre-Teilhard de Chardin spunea «Fiinţa umană nu este făcută să trăiască singură». Iubirea este un minunat sentiment care împlineşte sufletul uman, care-i dă un echilibru interior, care face să îi crească aripi. Personal, încă mai aştept, mai caut sau mă las căutată de un suflet sensibil, care să îmi fie, mereu, alături pe drumul vieţii.
 
20. Ce alte genuri literare ai vrea să abordezi, în afară de poezie, cu care eşti deja familiarizată?

Genurile literare pe care îmi doresc să le abordez sunt proza şi eseul. Recent, am scris şi epigrame, acestea fiind o premieră pentru mine, a fost cu totul neprevăzut.


Îţi mulţumesc frumos pentru această minunată ocazie, de a mă exprima.
Cu drag,
Antonella Mocanu

 

Şi eu îţi mulţumesc pentru eleganta simplitate.
Eli Gîlescu

mai 21, 2012

CAMY MIRELA - MAREA IUBIRE


CAMY MIRELA – MAREA IUBIRE

Să fii iubită şi respectată, prietenă dragă. Poate că voi avea prilejul să aflu taina gândurilor tale. Că, de fiecare dată, un poet se socoteşte un intermediar, o punte de legătură, un ambasador al cuvintelor...

1. Cum te descurci în lumea virtuală. Care au fost primii paşi si cu ce ocazie?

Nynna Vizireanu
M-am apropiat de lumea virtuală, din dragoste pentru iubitul meu, pentru a-i fi mai aproape, pentru a comunica mai repede și mai ușor cu el. Am învățat singură să îmi postez poeziile, am învățat și învăț zilnic ceva nou.
     Sunt un autodidact, dacă vrei. Multe am învățat, că nu prea am avut de ales. Și este bine că a fost să fie așa. Nu îmi este rușine să spun ”nu știu” atâta timp cât mă străduiesc să învăț. Consider că este mai rușinos să încerc să mă dau drept cine nu sunt.
    Încăpățânată, atunci când vreau din toată inima ceva, nu aștept să îmi cadă din cer. Lupt, muncesc și trebuie să obțin dacă am făcut totul bine! Nu se poate altfel! Nu e nici greu și nici ușor. Lumea virtuală este o provocare frumoasă...

2. Cum ai aflat de Arta conversaţiei şi care a fost prima impresie ?


Nynna Vizireanu

    Prezența mea în ARTA CONVERSAȚIEI – primirea – imnul - totul a fost incredibil! Mulțumesc, domnule Nicu Murgășanu, pentru că m-ați adus în mijlocul acestor oameni minunați! Maestre, profit de acest prilej să mă înclin în fața talentului și a sufletului dumneavoastră sensibil și iubitor de frumos! Vă mulțumesc din toată inima pentru încredere, pentru sprijinul pe care mi l-ați oferit cu atâta generozitate! Datorită sufletului dumneavoastră ales, mă aflu printre oameni de calitate de la care am numai de învățat. 
    Eli, ești inima grupului Arta Conversației, domnul Nițu Constantin, un erudit în fața căruia mă înclin și toți, absolut toți îmi sunteți dragi și vă mulțumesc pentru că îmi sunteți prieteni! Am plâns atunci când Marius Iulian Zinca - iată, încă un om de deosebit, pe care îl admir și îl stimez - a postat imnul, pentru întâmpinarea mea în mijlocul vostru,
prieteni dragi! Ascultându-l, vă simțeam pe toți alături de mine, am fost primită cu brațele deschise și emoția mea a fost copleșitoare! Nu mi-am imaginat că în lumea virtulă pot să îndrăgesc oameni pe care nu îi cunosc personal și pe care nu i-am îmbrățișat niciodată! 
    Sunt fericită să mă aflu în mijlocul vostru! Vă îmbrățișez și vă mulțumesc!


Nynna Vizireanu

3. Există un loc şi un timp pentru fiecare pe acest pământ. Care este locul tău şi unde ?

    Locul meu, încă nu știu care este. Simt că m-am născut prea târziu... Iubesc lucrurile simple, acelea care ne întorc mereu la esență, la adevăr. Poate că, până voi muri, îmi voi afla locul. Cine știe? Uneori mi-e ciudă că nu reușesc să-l aflu mai iute. Până atunci, cel mai drag loc al inimii mele rămâne muntele. La munte, mă simt liberă și,
ori de câte ori ajung acolo, când îl revăd, plâng. Mi-e dor de munte ca de un om, ca de iubitul meu de care mi-e veșnic dor...

4. Mereu ne inspirăm din natură, din locurile copilăriei, din tradiţii şi aniversări, dar cel mai mult ne inspirăm din iubire. Care este sursa ta de inspiraţie?
Nynna Vizireanu

    Sursa mea de inspiraţie este dragostea... Iubind un om, mi-am răsturnat toată lumea. Am implicat în această iubire tot Universul, tot ce știam și tot ce credeam că știu... Din dragoste scriu. Poezia mea există, astăzi, datorită iubirii mele nemăsurate și necântărite
pentru acela care mereu mi-a spus că pot... și pot... Și știu că a făcut-o din dragoste... Îi mulțumesc în fiecare zi pentru asta! Inclusiv în zilele în care sunt furioasă...

Nynna Vizireanu

5. Există în viaţa fiecăruia momente importante, oameni trimişi anume ca să ne lumineze calea, să ne dăruiască fericirea. În viaţa ta există asemenea oameni?

În viața mea, au existat mereu oameni care mi-au luminat calea... Există și astăzi și mereu vor exista... Prieteniile mele durează o viață, așa cum valorile biruie timpul. Cea mai importantă persoană a fost și este bunica mea din partea mamei. Este mereu în inima mea 
și sper că mă veghează încă... Dragostea cu care m-a învăluit o port în suflet în fiecare zi și în fiecare secundă. Ea mi-a fost leagăn de iubire. În casa de la țară, am trăit, sub aripa ocrotitoare a bunicilor
mei, cele mai frumoase clipe din viața mea. Acolo, copilă fiind, pot spune cu mâna pe inimă: am trăit Raiul pe pământ! Mamaia (mi se pare rece să tot spun ”bunica”) m-a învățat prin propriul ei exemplu dragostea necondiționată. Mi-a dat dragoste din preaplinul inimii ei și 
m-a învățat că niciodată nu trebuie să aștepți dragoste la schimb... Și avea dreptate; ar deveni, cumva, ca o afacere de tipul ”îți dau - îmi dai”... Am învățat de la ea să iubesc în fiecare zi, cu inima împăcată că eu am dat tot ce am avut mai bun. Îmi doresc să scriu poezii despre mamaia mea, dar de fiecare dată când am încercat, niciuna nu mi se părea destul de frumoasă... Aș vrea să scriu, pentru ea, cea mai frumoasă poezie... Mi-e tare dor de ea... cumplit de dor... Mamaia este o icoană a iubirii, la care inima mea aleargă mereu, și unde s[îngenunchez... Și o voi iubi până când voi pune două mâini pe piept...
Și după aceea...

6. Eşti omul extremelor... De la alb, treci la negru...Dar parcurgând culorile, în timpul saltului amețitor, roșu, verde, galben, albastru, nu te temi de aceste salturi şi că s-ar putea ca unul să-ţi fie fatal ?

Nynna Vizireanu

Așa este, de la alb trec la negru, dar lumea mea este atât de viu colorată... Trăiesc în salturi amețitoare pe care numai eu le știu... și iubitul meu le știe, uneori...
Trec prin culori intense... Aceste salturi mă consumă... Roșul este lavă necruțătoare care arde, aprinde și piatra; galbenul orbește cu strălucirea lui; albastrul îmi îngheață și măduva sufletului,iar verdele învie și morții și înverzește și cea mai uscată creangă...
Trăiesc pentru cei care mă iubesc, de dragul lor, iară nu pentru mine. Iubesc viața și nu mă tem de moarte, o sfidez! Să poftească, știe unde să mă găsească! Da, recunosc... sunt și copil, și adolescentă, și bătrână... depinde de salt.


7. Iubeşti cu patimă, urăşti cu patimă, dar nu te blochezi în nicio parte, mereu alegi dragoste, ca o adolescentă care păşeşte mereu, spre o primăvară a iubirii, Mereu timpul te trimite undeva ca să recuperezi ce nu ai avut, ce nu ai trăit. Ce ai tu de recuperat ?

Nynna Vizireanu

     Iubesc cu patimă și urăsc la fel! Da, poate că voi urî mai mult, dar niciodată, nu voi iubi mai puțin! Ce am eu de recuperat, nu se poate... ”Ceea ce nu trăiești la timp nu mai trăiești niciodată.”  Când am înțeles acest lucru au început salturile din rai în iad și înapoi. Am înțeles că destinul nu depinde doar de voință, muncă... Așa mi-a fost 
scris... să nu trăiesc ceea ce poate alții au zilnic și nu realizează ce comoară au, cât de norocoși sunt. Este crucea mea, blestemul meu, binecuvântarea mea,  și o port ca atare.
    Nu am nimic de recuperat, acum, știu... Și nu e în puterea mea de muritoare să fac ceva pentru a schimba asta... Doar mă revolt uneori împotriva unui destin nedrept...a tât pot...
Și iubesc din toată inima, chiar dacă, la un moment dat, am urât tot așa, din toată inima....
    Voi muri iubind și nu numai pe aceia care mă iubesc. Inclusiv pe cei care mă neiubesc, îi voi iubi, pentru că furia mea nu ține mult; e ca ploaia de vară, dispare iute...

8. Nu eşti un om bogat, dar nici sărac. Ai plâns vreodată şi de ce ?

Plâng în fiecare zi pe dinăuntru... Și adeseori, plâng și cu lacrimi. Plâng de dor, de durere, de bucurie, de milă;  plâng repede. Până și când râd... Și râsul meu este cu lacrimi...


Nynna Vizireanu



9. Când te refugiezi în dragoste, fugi de tine, de prieteni... Te scufunzi
în singurătate… Ştiam de orgoliul poetic, dar există şi orgoliul iubirii ? Când vrei totul sau nimic ?

Orgoliul poetic nu există la mine. Există bucuria din inima mea, acea bucurie firească pe care o simte fiecare om atunci când vede că munca lui este iubită și apreciată, că ajunge la inimile oamenilor. Am citit poeziile mele oamenilor cunoscuți și necunoscuți. Când am văzut
emoția de pe chipuri, zâmbetele sau lacrimile, când mi-au arătat pielea zbârlită de pe brațe, atunci,  am fost, cu adevărat, fericită! Mai mult decât o carte publicată... SĂ LE VĂD EMOȚIA, SĂ-I SIMT! Iubirea nu are orgolii... În Biblie stă scris: ”Dragostea îndelung rabdă; dragostea
este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește.” ”De-aș grăi în toate limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval
răsunător. Și de-aș cunoaște darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de-aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Credința,
nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”
     Vreau tot ce mi se cuvine... Dacă mi se cuvine un singur ceas de dragoste, atunci acel ceas de dragoste să fie al meu, întreg. Neștirbit. 
Nynna Vizireanu

10. 10 este un număr de suflet pentru tine. Ai şi o poezie în care se regăsește acest număr, de aceea ai ales 10 întrebări. Poţi să-ţi desprinzi un moment drag, de suflet şi să ne scrii şi versurile care justifică alegerea lui…

Trăiesc cu patimă, urăsc la fel... Cei ce trăiesc pe jumătate comit o crimă...iar eu trăiesc fiind devotată iubirii mele, atâta câtă mi-a fost dat să am din ea, chiar dacă doare cumplit.
Nu cred în cârpeli ale iubirii... Ce s-a spart, în bucăți, nu mai este întreg, degeaba măștile...
Și dacă s-a spart, atunci nu a fost dragoste adevărată; a fost numai un foc de paie și atât.
 Puskin a spus ”Durerea este soarta celor vii.”




Iar domnul Eminescu a spus:

   ” Tu trebuie să te cuprinzi 
     De acel farmec sfânt,
     Și noaptea candela s-aprinzi
     Iubirii pe pământ.”


Și cine sunt eu să-i contazic?
Vă îmbrăţişez, dragi prieteni din Arta conversaţiei.
Cu drag,
Camy

   



 Dragă Camy, ai ales 10 şi 10 sunt.

Nynna Vizireanu


Doar că tu poate că aşteptai o anume întrebare şi eu am omis-o.
Există?

Îți mulțumesc pentru interviu
și te îmbrățișez,
Eli Gîlcescu


NYNNA VIZIREANU - Povestea unei mari iubiri, marea



NYNNA VIZIREANU – POVESTEA UNEI MARI IUBIRI, MAREA
                          SIC TRANSIT GLORIA MUNDI


 1.Se făcuse dimineaţă în viaţa ta. O dimineaţă plină de lumină şi strălucitoare şi care prevestea  sfârşitul suferinţei. Ai deschis ferestrele sufletului şi ai zâmbit vieţii. Erau noii zori care ţi-au inundat fiecare colţişor şi care nu aveau să te mai părăsească. Erai cu gândul la ieri, la copilărie. Există o poveste din copilărie care te-a marcat şi pe care nu o poţi uita?


Sigur. Mă şi văd în încăperile copilăriei, acolo unde poveştile şi poeziile spuse de draga mea bunică, poeziile de Mihai Eminescu, cărţile copilăriei au intrat în sufletul meu şi dăinuiesc până în ziua de azi. Sunt amintiri durabile care vor rămâne veşnic în încăperile sufletului meu… Şi aşa se întâmpla mereu… Veneau alte dimineţi luminoase şi alte seri, alte poveşti… Cărţile erau balsamul-medicament pentru trup şi suflet! Cea care m-a „drogat” cu cărţi, a fost buna mea prietenă din copilărie, Laura, care acum, a ales drumul stelelor, sus in ceruri, lăsând un gol imens în suflet! Pe noi, ne-a unit dragostea pentru carte, şi suferinţa. Desenul a fost pentru mine, încă de la început, o poartă deschisă spre evadare, ca să uit de durere, tristeţe, neputinţă, nulitate, complexitate, am reuşit să fac învăţ. Erau alte dimineţi în viaţa mea, tot atât de luminoase, apropiindu-mă şi mai mult de cărţi, acumulând experienţe şi noi senzaţii. Am dat la facultate, am început să  lucrez cu oamenii, să mă îndrăgostesc, să iubesc, să mă căsătoresc… Eram convinsă că mă aflu în timpul meu, în dimineaţa vieţii mele şi aurora sufletului meu mi-a zâmbit. D:\DESENE MAMA\modestele mele desene\sperantele vietii4.jpg

D:\DESENE MAMA\modestele mele desene\coperta 3.jpg


2. Ai început să zâmbeşti vieţii, un zâmbet matur. Lumina din suflet devenea tot mai luminoasă, ardea ca un foc de artificii. Erai o femeie fericită. Iubeai. Ai început să păstrezi iubirea cu delicateţe şi departe de orice tristeţe. Care este cuvântul care te-a făcut  fericită, ieri,  şi ai vrea să ţi se spună mereu?

Am trăit mereu în preajma cuvintelor frumoase care îmi dezvăluiau adevăratul sens al iubirii, al vieţii… Şi aceste cuvinte, în timp, au intrat până în fibrele ascunse ale fiinţei mele, m-au făcut să mă simt puternică,  utilă celor dragi mie, să pot să  aduc bucurie şi împlinire familiei mele şi nu numai. Dar cel mai profund cuvânt, pe care îl simt cu putere că îmi atinge toate punctele sensibile ale sufletului, cuvântul care îmi redă, zi de zi, bucuria nemărginită şi pe care îl simt aproape, fiindu-mi nedespărţit, acest cuvânt, care îmi aduce mângâiere şi îmi dă puterea să merg mai departe, este Mulţumesc!


555492_10150658199814565_563829564_9045014_1349203038_n

3.Există o persoană specială de care eşti legată sufleteşte şi pe care ai păstra-o mereu lângă tine?

Întrebarea ta mă duce cu gândul la casa părintească, casa blândă de odinioară, unde am crescut şi de care mă leagă atâtea amintiri de familie… Încă mă mişc printre mobilele acelea vechi, acoperite cu cele mai alese cusături; încă păstrez cărţile vechi care mi-au fost puse la căpătâiul vieţii, de către mama mea; revăd parcă ceasul deşteptător al viselor şi speranţelor mele, şi aerul acela deosebit care îmi pare că îl simt acum, când îţi povestesc; încă simt parfumul vieţii de altădată; dar vocea mamei a fost şi este ca un balsam pentru suflet se revărsa asupra mea ca un fel de magie. Pe mama aş păstra-o mereu lângă mine. Liniştea şi afecţiunea nu-i lipsesc niciodată şi totul ar fi de neînţeles şi de neconceput fără ea. Mama, doar mama.

485231_10150692894034565_563829564_9173724_1543040309_n

 4. Tu eşti o floare printre celelalte care inundă de frumuseţe grădina Artei conversaţiei. Te văd  zburdând pe pajiştile întinse şi înflorite, apoi, pierdută, printre miresmele îmbătătoare ale florilor, cu gândul la cea care îţi este dragă şi pe care o aştepţi să-ţi împlinească un dor. Ai o floare preferată?

Există o floare care a supravieţuit, conform legendei, în lupta cu vegetaţia agresivă a junglei, ajutată de zeii vântului, de înalţii copaci, oferindu-le loc cald, aer, lumină ca să supravieţuiască şi să înfrumuseţeze jungla cu mirificele flori care pot transmite mesaje de dragoste, înţelepciune şi credinţă şi pe calea visului. Este floarea cu care mă identific. Parcă ne-am născut pentru a suferi şi mai apoi, a străluci. Este orhideea.


545616_10150682379934565_563829564_9137356_1390854356_n

5.Există obiceiul, prin unele locuri, ca la naştere să vină ursitoarele, ca toate virtuţile lor să se reverse şi asupra noului născut. Ele sunt fiinţe magice, de origine angelică, surori cu alte fiinţe deosebite. Ursitoarele ca si ielele nu doresc să fie văzute şi nici auzite, dar uneori ele permit unor oameni să le vadă, sau în alte cazuri sunt luate prin surprindere. Bătrânii spun, că tot ceea ce sortesc ursitoarele, se îndeplineşte. A lipsit vreo ursitoare de la ritualul lor?

529090_10150717379579565_563829564_9222510_291675936_n

Cred că cea a sănătăţii… Poate că a ajuns prea târziu, sau nu şi-a încheiat ritualul, sau poate că nu a ajuns... Dar mă gândesc, cu durere în suflet, că sunt mulţi alţii, în situaţii mult mai grave decât mine şi nu am voie să mă plâng  şi îi mulţumesc zi de zi celui de Sus că  exist, că am familia alături, că mă pot bucura de prieteni şi de tot ce îmi oferă viaţa. Problema sănătăţii, de-a lungul anilor, m-a îndepărtat de multe ori de menirea mea, de pasiunea mea spre arta şi desen, dar niciodată nu a reuşit să-mi strivească uraganul iubirii pentru frumos sau să-mi stingă flacăra pasiunii care devenea din ce în ce mai puternică. Şi această pasiune a mea am transformat-o într-un adevărat palat al artei şi sublimului. Totul îmi era aproape, totul mă inspira, până şi întunericul care, ieri, mă copleşea, astăzi, îmi devenise aliat, dăruindu-mi lumină din sufletul meu, dăruindu-i şi eu aceeaşi încredere  pe care mi-a însuflat-o, în zile de cumpănă, plângând odată cu mine…. D:\DESENE MAMA\modestele mele desene\DSC00632.JPGD:\DESENE MAMA\modestele mele desene\copii dupa desene trimise in japonia\collage7.jpg


576732_10150680470149565_563829564_9130367_1281723493_n

6.Eşti un om minunat. Talentul tău este nativ şi se împleteşte minunat cu sensibilitatea, generozitatea… Există vreun neastâmpăr sau o neîmplinire în acest sens?


Draga mea, întrebarea ar trebui să primească cel mai frumos răspuns… Ai amintit de talent, de har, de iubire… Cel ce priveşte din afară aşa simte… Dar realitatea este alta. Este o tristeţe, fără îndoială, o amăgire. Parcă m-ai prins, fără să pot să mă bucur, să zâmbesc… Mi-ar prinde bine peştişorul de aur care să-mi îndeplinească o dorinţă, numai una. Aceea de a avea cele mai bune ustensile… De rest… Mă ocup eu. Am mâna, mintea, inspiraţia, vă am pe voi, alături… Atât. Să pot reuşi să spăl sufletul întristat, să mă exprim liber, să pot contribui la vindecarea fizică, emoţională şi spirituală. Când desenez, intru în starea mea de copil trist de odinioară şi mă concentrez ca fiecare detaliu să ajungă şi să aducă un zâmbet pe chipurile celor care nu au nicio vină că s-au născut bolnavi. Vreau să mă dedic celor neajutoraţi să îmi folosesc arta ca o necesitate a vindecării şi dezvoltării copiilor… Sunt asemenea lui Pygmalion: cu cât desenez mai mult, cu atât încep să-mi iubesc creaţia, să o divinizez, să mă îndrăgostesc de ea. Dacă din unirea lui Pygmalion cu femeia sculptată în fildeş a rezultat un fiu Pathos (suferinţă în greacă), din unirea mea cu desenele mele, să rezulte un fiu care să poarte numele de Vindecare. D:\DESENE MAMA\modestele mele desene\copii dupa desene trimise in japonia\18-06-07_2249.jpg

D:\DESENE MAMA\vernisaje mama\expozitia de grafica  1 iulie 2010\DSC00817.JPG



7.În viaţa fiecăruia, apar oameni, la un moment dat, care ne schimbă traiectoria. Fie ridicându-ne, fie oprindu-ne din ascensiune. Poţi să ni-l descrii pe omul minunat, să ne povesteşti cum a pătruns în viaţa ta şi cum ţi-a influenţat destinul…


Există mulţi oameni dragi. E atât de grea această întrebare. Fiecare a apărut într-un moment special şi fiecare mi-a aşternut covorul roşu pe care am călcat cu demnitate… Şi nu am fost singură. Am fost luată de mână şi condusă de Felicia Nica – prietena mea virtuală, ca la mijlocul drumului să fim aşteptate de poetul Mihai Leonte. El mi-a întins cealaltă mână şi mi-a oferit cea mai minunată floare, curajul de a fi eu, cea de care vă bucuraţi voi acum…Şi eu l-am însoţit în tăcere, cu încântare, fascinată de măreţia lui, de primirea caldă şi mai ales de siguranţa, respectul pe care le simţeam. Da, am fost inundată atunci, de sentimentul puterii şi maturităţii mele faţă de candoarea acestui minunat prieten. De atunci, mâinile mele lucrează fără încetare, dar simt şi acum căldura celor două mâini care mi-au binecuvântat drumul. La capătul lui, am fost întâmpinată de Dan, Amelia, Ionel, Marius…
Lor şi vouă - mereu, recunoscătoare.


8. Există în viaţa ta o fiinţă minunată, o prietenă de suflet?


182253_10150091822109565_563829564_6127614_2357639_n

Mereu , îmi doream o altă minte… Nu ştiu… Îmi doream ceva care să mă scoată din anonimat… Vroiam să nu rămân un spectator impasibil… Trebuia să-mi pun mintea şi inima la contribuţie, trebuia ca desenele mele să primească botezul divin, trebuia, ca ele să fie văzute, apreciate pentru că erau realizate cu pasiune şi erau inspirate din viaţă. Le vroiam confruntate cu viaţa. Şi rugăminţile mele au fost auzite… A fost momentul meu, timpul meu, clipa importantă şi hotărâtoare. A fost un înger coborât pe pământ, special pentru mine. Şi poartă un nume, Amelia Magori, poetă. A devenit prietena mea de suflet, sora mea… Iar ea mi-a deschis toate drumurile… Pe aceste drumuri, am cunoscut alţi oameni minunaţi, puşi, din loc în loc, să mă întâmpine şi să-mi zâmbească. De fiecare dată, auzeam clinchetul unui clopoţel, asemănător cu cel delicat al unui pian, mai voalat, melancolic, care mă atrăgea spre o altă lume în care arta era la loc de cinste. Acolo, alături de ei, am început să trăiesc, să respir, să prind rădăcini.



9. Ai o legătură specială cu Arta conversaţiei, cu mulţi poeţi, pe care îi urmăreşti, îi citeşti şi apoi, le imortalizezi poezia într-un tablou. Cine este omul care te-a adus printre noi şi cum ai fost primită?

Nu credeam vreodată, că internetul poate să deschidă atâtea oportunităţi, prin care să fiu cunoscută, încurajată, apreciată şi să colaborez  cu creatorii de frumos. Şi am prins curaj, încredere în mine şi m-am înscris  la Galeriile de Artă Amfora, din Constanţa, asociaţia artiştilor plastici amatori, unde mi-am prezentat CV-ul, albumul cu modestele mele creaţii şi am fost acceptată şi am avut posibilitatea să îmi expun lucrările. Crede-mă, niciodată nu am îndrăznit să visez că voi avea şansa să îmi expun lucrările şi să fiu apreciată.
Poezia m-a adus alături de voi, de tine, care mi-ai uns sufletul cu cuvintele, versurile voastre unice şi pline de vrajă. Mi-aş dori să am putere să creionez fiecare poezie care îmi atinge sufletul, să am puterea de creaţie şi să vi le ofer ca un dar. Dar, în timp, sper să reuşesc să las o „tuşă”  din sufletul  meu pentru fiecare. Vă mulţumesc tuturor celor care sunteţi magicieni ai cuvântului.

10. Se spune că o fotografie face mai mult decât o mie de cuvinte. Desenele tale au ajuns în paginile multor volume de poezie… În curând, vor apare şi în Poezia iubirii… Poţi să ne descrii legătura de suflet cu autorii acestor cărţi în care tu eşti coautor ?

Menirea artistului este aceea de a se face util, creând, pentru semeni, ceva frumos care să le încânte sufletul sau să le explice ceva, să-i înveţe lucruri noi, să le fie de folos în viaţă, să înfrunte problemele mai uşor. Toţi prietenii mei, şi nu numai, mi-au apreciat creaţiile. Ei au realizat că în străfundurile artei mele, există ceva deosebit, ce trebuie cercetat îndelung şi înţeles. Prin ei, mi s-au deschis orizonturi noi, spre alte lumi. În urma colaborării cu poeţii, pentru realizarea graficii interioare, cât şi a coperţilor, am legat prietenii frumoase, sincere şi de suflet.



429697_10150570344844565_563829564_8754425_311147295_n

„Nu-mi amintesc când am învăţat să merg sau când am început să am încredere în mine.
Nu mai ştiu nici de câte ori, am negat durerea sau de câte ori, m-am ridicat
si am mers mai departe, din locul în care am căzut.
A fost doar o fugă nebună spre ceea ce numim independenţa.”
George Ţărnea - Reflex 13


11. Transmiţi mesaje sincere, poetice, care încântă ochiul, dar şi sufletul. Este o mare bucurie, şi în acelaşi timp, o mare plăcere, să cunoşti o asemenea artistă.
Nynna Vizireanu este un om fericit? Ce crezi că lipseşte ca fericirea să-ţi fie deplină?

Deoarece artiştii crează din plăcere, actul creaţiei poate fi considerat un joc. Aşa mă simt eu, ca un copil căruia nu i s-a interzis jocul cu arta. Uneori, poate că aţi simţit că în jocul meu, îmi descriam propriul joc pe care acum, abia acum, îl pot juca în voie, să zburd printre cuvinte, printre gânduri, printre prieteni. Este cel mai frumos joc şi pe care vrea să-l fac cât mai frumos şi de neuitat. Dacă înainte, construiam castele din nisip, din lut, din plastilină, astăzi, castelul meu este construit din suflet, din doruri, din respect, din prietenie, din iubire… Pentru că în jurul meu, alături de voi, am aflat despre lumea de dincolo de cuvinte, am aflat poveşti de viaţă, am cunoscut oameni cărora le-au crescut aripi, am citit despre voi, dragi prieteni. Voi aţi dat totul din voi, iar eu am primit… dar nu am terminat să vă întorc gestul minunat… Nu am terminat de dăruit…
547736_10150826244974565_563829564_9353800_1113771305_n



12. Sufletul curat al Nynnei Vizireanu face o strânsă legătură între frumuseţe şi eleganta simplitate, ca urmare a meritelor excepţionale, a talentului şi a generozităţii de care dă dovadă aici, în Arta conversaţiei. Iar noi vom fi cu veşnică uimire şi încântare, cu preţuire şi admiraţie pentru omul modest, care străluceşte pentru noi. Ne poţi spune pe unde au strălucit operele tale?


381203_10150423488259565_563829564_8269200_1336742193_n 431686_10150588441154565_563829564_8808795_1172480341_n  373858_10150423486449565_563829564_8269196_195620488_n 

 Nu mă consider talentată, dar, dacă mi s-au deschis astfel de posibilităţi, am profitat, ca să-i pot realiza un vis, chiar daca am această vârstă! Niciodată nu-i târziu să-ţi îndeplineşti un vis, dacă faci totul cu pasiune şi dragoste! Ştiu că sunt mulţi artişti care sunt mult mai talentaţi ca mine, îi admir şi respect, pentru că mai am multe de învăţat! Mi-aş dori ca toţi să fie încurajaţi, sprijiniţi pentru a-şi valorifica talentul, căci merită, indiferent în ce domeniu al artei activează: desen, pictură, muzică, literatură, artă, dans, teatru etc. Să le fie cunoscute creaţiile, deoarece o fac cu pasiune şi dragoste pentru artă! Şi e mare păcat să se piardă astfel de valori. 

13. Dacă Nynna Vizireanu nu ar fi desenat, exista o altă virtute care nici acum, nu are astâmpăr şi te urmăreşte continuu, ca o fantasmă?

 Să călătoresc prin ţară, cu familia, să cunosc frumuseţile naturii, izvor de inspiraţi, să dansez şi să înving boala, ca să mă pot bucura cât mai mult de familie, care mi-a fost mereu aproape, m-a înţeles şi sprijinit. Îmi plac, teribil, plimbările, alături de soţul meu, pe malul mării! De fiecare dată, când mai veneau prieteni din ţară (din era poeţilor), îi invitam la plimbări lungi, pe malul mării, să prindem măcar un asfinţit de soare, miracolul universului; îmi plac piesele de teatru, îmi plac concertele în aer liber; îmi plac centrele culturale; îmi place să vizitez galerii şi muzee de artă şi istorie; îmi plac filmele vechi şi noi; iubesc florile, natura, susurul izvoarelor şi urletul cascadelor; îmi place tot ce-i frumos; îmi plac oamenii frumoşi sufleteşte! D:\DESENE MAMA\modestele mele desene\New Folder (2)\Desene mama\desen2.jpg





D:\DESENE MAMA\modestele mele desene\copii dupa desene trimise in japonia\DSC00502.JPG

Viaţa însăşi este magie,
Iar dacă nu crezi asta,
Măcar încearcă să o trăieşti
Ca pe ceva magic.

Albert Einnstein

14.În viaţa unui om intră mulţi prieteni. Unii rămân, alţii pleacă. Există prieteni care şi-au prelungit şederea în viaţa ta?

 Sunt foarte mulţi: Felicia, Nika, Amelia Magori, Mihai Leonte şi mulţi alţii. Şi mult mai important, copiii şi soţul!

"Uneori, lumina noastră se stinge şi este reaprinsă de o scânteie de la altă persoană. 
Fiecare dintre noi avem motive pentru a fi profund recunoscători celor ce au aprins flacăra în noi". –  Albert Schweitzer 



Sufletul omului este o inima de cristal care ciobită sau spartă îşi pierde valoarea... Păstraţi-i strălucirea şi diversitatea culorilor ei… Viaţa este un adevăr, sufletul - o realitate. D:\DESENE MAMA\modestele mele desene\copii dupa desene trimise in japonia\181997_10150092459059565_563829564_6132570_5450373_n.jpg545654_10150821739964565_563829564_9342323_1448959671_n

15. Există pentru tine un loc gol, rămas, dar care este plin de dor şi amintiri?

Tata - care nu mai e. Chiar dacă a fost sever, dar ne-a oferit o viaţă bună, educaţie frumoasă. Îi simt lipsa, dar mă consolez ca draga mea MAMA - îngerul meu. E aici, mereu alături de mine, fizic, sufleteşte şi pentru asta, îi mulţumesc bunului Dumnezeu!

16. Muzica este cel mai frumos dar şi care ne inspiră. Ce muzică asculţi când desenezi?


Aşa este. Muzica mă însoţeşte mereu, o iubesc cu patimă. Mă inspiră şi mă hrăneşte spiritual. 
„Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde.”
Ludwig van Beethoven
 Ascult multă muzică; şi asta, în funcţie de starea de spirit, emoţională şi de activitatea care o fac în acel moment - muzică modernă, clasică, muzică Folk (am trăit în era Adrian Păunescu – Cenaclul Flacăra).
D:\DESENE MAMA\modestele mele desene\New Folder (2)\desen4.jpg
„Vraja muzicii izbuteşte, adesea, să facă din rău bine, iar răului să îi provoace bine.”
William Shakespeare
Vivaldi este compozitorul care mă însoţeşte şi mă inspiră –anotimpurile lui sunt divine; Richard Clayderman – Adele; Andrea Bocelli, Celine Dione, Barbra Streisand; cântăreţi români şi străini.

17. Nynna, eşti înconjurată cu mult entuziasm, cu multă căldură şi dragoste. Suntem mereu surprinşi de calitatea desenelor tale, de legăturile cu poezia. Dincolo de artă, există o soţie, o mamă. Care sunt legăturile tale cu aceste fiinţe minunate, din viaţa ta?

Ei sunt mai presus de viaţă. Ei sunt totul, pentru că am mers în acelaşi pas, alegând cele mai simple cărări pe care le-am înmiresmat cu florile iubirii noastre, cu bucuria fiecărei clipe, trăită din plin, cu respect şi mai ales cu încredere… Ne-am acceptat aşa cum suntem, ne-am dăruit fiecăruia cu tot ce avem mai bun… Şi astăzi, suntem împreună, puternici, sprijinindu-ne pe ce am clădit, discret, dar trainic, etern.


D:\DESENE MAMA\modestele mele desene\New Folder (2)\Dansul iubirii.jpg


Am reuşit împreună, invadaţi, din toate părţile, de muzica inimilor noastre curate, care ne însoţea pretutindeni. Ei mi-au fost alături, au avut încredere în talentul meu, m-au susţinut. Numai iubirea lor mi-a dat putere să merg mai departe, să cred că visurile mele cuminţi vor prinde viaţă. Da. Sunt iubită, respectată. Şi vreau să le păstrez, bine închise în mine, aceste virtuţi, iar lor să le ies în întâmpinare, cu gesturi de tandreţe, cu gânduri bune, cu paşi spre iubire, în fiecare zi, mereu, şi să le mulţumesc.



D:\DESENE MAMA\DESENEsi poze MAMA\poze mama\New Folder\DSC01867.JPG

D:\DESENE MAMA\DESENEsi poze MAMA\poze mama\DSC00573.JPG D:\DESENE MAMA\DESENEsi poze MAMA\poze mama\Vara-2011  i\S6304723.JPG


562540_10150781619879565_563829564_9316283_118173696_n




„Noi suntem ca un cântec, nu credeţi?
Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna, îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi, încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie. Totuşi, oricât l-ai amâna, încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfârşitul.”

Octavian Paler - Scrisori imaginare









D:\DESENE MAMA\modestele mele desene\copii dupa desene trimise in japonia\418910_10150527081004565_563829564_8645122_2076667324_n.jpg


18. Au existat o clipă, un vis, care te-au învăluit ca o auroră, dar s-au risipit;  ai fi vrut să le păstrezi, ai fi fost în stare să opreşti timpul. Ai vrea acum, să le readuci înapoi. Care ar fost acelea, Nynna Vizireanu?

 Au fost multe momente din viaţa mea care m-au marcat sufleteşte, dar nu numai în sensul rău; au fost momente unice prin simplitate, care au pătruns în suflet şi acolo, au rămas, dar sunt recunoscătoare că am putut trăi acele clipe bune – rele, din care am învăţat câte ceva. Am învăţat să apreciez fiecare clipă a vieţii, alături de cei dragi, să mă mulţumesc cu ce îmi oferă viaţa, zi de zi, şi să am puterea să trec peste obstacole, alături de cei dragi mie: copiii şi soţul meu. Am amintiri, dar nu trăiesc în ele. Ba chiar aş vrea să le uit, să uit tot şi trecutul să rămână doar amprenta a ceea ce sunt, a ceea ce am devenit, chiar dacă mi-am dorit, de multe ori, să pot schimba ceva.

D:\DESENE MAMA\modestele mele desene\copii dupa desene trimise in japonia\S6303777.JPG


O întrebare sau două, care nu au venit, pe care le aşteptai, există? Pune-le şi răspunde.

19. Cert că a exista cândva, chiar dacă am fost un fir de nisip la ţărmul Timpului! Vei reuşi să laşi ceva în urma ta, de care să fie mândri copiii şi nepoţii tăi?

D:\DESENE MAMA\modestele mele desene\copii dupa desene trimise in japonia\409554_10150527116154565_563829564_8645193_1441167480_n.jpgD:\DESENE MAMA\modestele mele desene\0503072002kk7.jpg



„adun nisipul
pe care a plâns, în zori,
marea,
îi dau un nume
singuratic,
să-l strig doar eu
printre valuri de vreme.”

D:\DESENE MAMA\modestele mele desene\singuratate.jpg

”Am contopit lacrimile cu trupul mării,
până am învăţat că sarea durerii
curăţă alb o rană însângerată”

„Nu scrie numele tău pe nisip, valurile îl vor spăla. Nu scrie numele tău pe cer, vântul îl poate spulbera. Scrie-ţi numele tău în inima oamenilor cu care vii în contact. Acolo e locul unde va rămâne.”

"Dumnezeu ştie că suntem artişti ai vieţii. Într-o zi, ne dă o daltă pentru sculptură, în altă zi, pensule şi culori pentru un tablou sau hârtie şi stilou, ca să scriem. Dar niciodată, nu voi reuşi să folosesc dălţile pentru pânză sau pensulele pentru sculptură. Cu toate acestea, oricât de greu ar fi, trebuie să accept micile daruri binecuvântate, azi.”
(Paulo Coelho - Zahir)

20. Ai cochetat cu poezia, cu proza?
Am cochetat  un pic cu poezia; să nu râzi!

SUNT SCLAVA STAPÂNULUI DIN MARE

Singură, la malul mării,
Îmi tot caut rostul vieţii...
Soarele plăpând apare,
Arătând destin în zare.
Vântul tulbură gândul.
Zbuciumul mării, sufletul!
Val de val loveşte viaţa,
Lacrimi îmi crestează faţa.
Pescăruşi dansează-n zare -
Strig! Totul, în jur, mă doare!
Inima, sufletul, trupul îmi moare!
Sunt sclava stăpânului din mare!
Lacrimi, durere, suspin şi chin…
Valuri, valuri... caută al meu destin!
Malul sărută, cu nesaţ, albastrul marin -

Mă simt luată de valuri haine,
Mă lupt cu neputinţa din mine
Şi încerc să răzbat, din adâncuri marine,
Până nu moare speranţa din mine…
2-09-2007

Şi o încercare naivă… (Să nu râzi!)


Marea, marea mea iubire

530118_10150676443809565_563829564_9115123_1090394259_n

             Ca o tipsie de argint, astrul nopţii radiază şi poleieşte oglinda tremurândă a mării... în simfonia valurilor şi simt cum se contopesc cu tumultul sufletului meu. Mă simt parcă aruncată pe creasta valului, precum spuma mării, până mă preling fără sens la mal, neputincioasă. Privesc fascinată, cum valuri înspumate năvălesc spre mal, muşcând apoi, puternic nisipul,retrăgându-se învolburate şi înghiţind, cu nesaţ, tot ce au întâlnit în cale, ducând cu ele în neantul albastru. În uram lor, a rămas nisipul ud, scoicile sidefate, sfărâmate, sclipind în lumina lunii, precum stelele.
            Marea mă cheamă, prin simfonii de ape, pe mal, să-i simt plăcuta briză spartă şi moliciunea caldă a nisipului auriu, să adun, ca un copil, scoicile ce strălucesc în lumina stelelor, cu care construiesc castele de nisip, pe care tot ea să mi le fure, lacomă, cu valurile ei albe, spumoase. Aşa, îmi fura parcă şi destinul prin sărutări sărate, reci, albe, perfide şi fugare...
            Şi tot aşa, hoinărind fără sens şi vrăjită de tumultul mării, am scris pe scoici viaţa mea ţi le-am aruncat în mare, să suporte ea eşecurile, speranţele, visele, gândurile, grijile, temerile mele. Pe nisipul umed, mi-am scris destinul şi marea făptură de spumă, mi l-a înghiţit, fără milă, ducându-l în abisul ei întunecat. Spre pescăruşii albi, ce salută briza mării într-un dans suav al înspumatelor aripi şi sorb întinderea de ape, mi-am aruncat durerea, boala, neputinţa şi nu au vrut să mi le ia; era prea grea povara pentru ei, şi au zburat spre zarea albastră. ţipând furioşi şi ironici. bătând puternic din aripi, crestând valurile, zenitul.
            Mă uit fascinată, cum valurile vin, pleacă precum anii vieţii mele şi mă simt, uneori, ca o corabie pustiită, ce pluteşte în derivă, spre ţărm, alungată; care încearcă, cu disperare, să ancoreze în golful fericirii, dar naufragiază înfrântă, că, în valurile de fericire, nu are cum să ajungă...
            Marea, marea mea iubire mă fascinează şi mă cheamă... Şi tot aşa, la malul mării, mă tot întorc, când inima-i rănită, tristă, emoţiile mă sufocă, iar lacrimile se preling pe obraji, împreună cu stropii de mare sărată... Tumultul valurilor îmi alină durerea, tristeţea şi nemărginita întindere albastră, crestată de valuri albe, mă îndeamnă la visare, speranţă, iubire...
            Iubesc marea mea tulbure-albastră şi să respir adânc răsuflarea ei sărată.
D:\DESENE MAMA\modestele mele desene\soapta marii.jpgD:\DESENE MAMA\modestele mele desene\9876.jpg

            O iubesc de copilă, de când ardeam de nerăbdare să o ating şi mă tăiam adânc în scoici alergând desculţă către ea, prin nisip. Plângeam în hohote, cu lacrimi sărate ca ale ei, dar nu renunţam, ajungeam la ea şi, ca prin minune, durerea trecea şi-ncepeam să râd zgomotos, ţopăind în apa rece, dantelată, ce îmi lovea gleznele. Numai în ea, am reuşit să învăă să înot, pur şi simplu, m-am întins într-o zi, pe un val de-al ei, încrezătoare şi-am plutit… cu gândurile mele pe muzica ei tumultoasă… şi o simţeam cum frământa de durere, tristă ca şi mine. Mă simţeam cuprinsă de braţele înspumate, în unicul ei fel tandru şi violent, deopotrivă, si simţeam că plutesc spre alte lumi.
            Alteori, întinsă pe nisipul auriu, încins, lăsându-mă arsă de soare, ameţită de căldură, până la delir, îmi place să o ascult, lipindu-mi urechea de un melc imens şi chiar şi cred că marea se aude în melci.
            Mereu, mă întorc la marea, marea mea iubire!

D:\DESENE MAMA\modestele mele desene\copii dupa desene trimise in japonia\268890_10150240089784565_563829564_7247395_7528068_n.jpg

538121_10150826191804565_563829564_9353607_963939565_n

Cu iubire şi preţuire pentru prietenii mei din Arta conversaţiei.
Cu drag,
Nynna Vizireanu

Şi eu îţi mulţumesc, Nynna.
Nynnei

Şi lacrima mea,
ce vine din iubire,
te răsplăteşte, Nynna,
pentru darul tău,
ce vindecă un dor
neliniştit şi nezidit,
care se cere,
mai des, spovedit…
e lacrima mea pierdută
între realitate şi visare,
care se roagă-n taină,
şi pentru tine…
doar de bine…

Eli Gîlcescu