Printre iubiri...

Peste mireasma nopţii

Din taina nopţii lăcrimată
doar roua  liniştită
strivind păcatul cu iubiri

M-am risipit

Dar nu mai știu pe unde
cutreier toamnele din noi
ascult povara strunii
în vraja lunii 
mângâind sărutul
când toamna mă preface
umbră 
de izvor
cutremurat de ploi de vise
doar urmele se pierd în nerostiri
prin ramuri zac nedesfăcute
iar dorul mi-l despici în noi cărări
M-am risipit

De sunt

Frunză de sunt
învăluită în ceață
oftez prelung
strânsoarea vremii
cântec de sunt
mă aștern duios
peste crângul norilor pleșuvi

izvor de sunt
neînceput
doar curg
trist

Rătăcire

Cuvintele-s crăpate de la soare;
au riduri,
cărunțit-au oare?

O clipă le-am zărit
pe margine de vis
s-au rătăcit;

acolo au făcut un compromis
pe câmpul înfierbântat
s-au sărutat

Dor

Mă cuprind cuvinte
icoane 
ce suspină amurgul 
în susur de izvor
o clipă rătăcesc
în versul meu 
pribeag
doar dacă le este drag
şi dor