vineri, 21 decembrie 2012

Am atins nemărginirea...




     Sau mâinile care mi-au mângâiat zile şi nopţi, mi-au invadat sufletul, ascultând glasul fiecărui cuvânt, mi-au construit un vis şi, de atunci, am sperat că el se va împlini... Am aşteptat, m-am rugat, am aşteptat... Purtam acest talisman al aşteptării, întreţinându-mi nădejdea... Au fost împotmoliri, resemnări, dar niciodată, renunţări... Ieri – un vis, azi – o binecuvântare; ieri – o speranţă, azi – extaz...
     Dragi prieteni, am respirat arta adevărată, am trăit emoţii, am râs, am plâns, m-am minunat de tinereţea Ilenei Vulpescu, de simplitatea gesturilor, de măreţia gândurilor, de frumuseţea celei care ne-a dăruit un brad, îmodobit cu migală, cu prietenie, cu iubire, într-un Crăciun de neuitat... Lui, i-am pus temelie cuvânt peste cuvânt, amintire peste amintire... Izbânda ne aparţine şi nicicând nu va sta osândită de tristeţe, în întuneric...
     Să vă fie Crăciunul dulce şi spornic, până şi masa de scris să vă fie altar sacru al poeziei... Iar de acolo, vă rog, încrustaţi o urare şi la uşa celei care se deschide numai din interior – Ileana Vulpescu.
     Să păşim pe această punte, cu respect şi preţuire, toţi prietenii Artei conversaţiei... Succesul trebuie să ne facă mai buni.
          Crăciun fericit, tuturor!
                                 

vineri, 14 decembrie 2012

Împodobindu-mi sufletul cu... fericire




     Sunt un om fericit...
     Pășesc pe stradă, de parcă toată lumea este a mea... Zâmbesc în dreapta, în stânga; mă opresc și vreau să-mi fie atinsă fericirea, să se contamineze toți sau să se "murdărească" de ea... Știi ce înseamnă să fii fericit? Încearcă straiele ei, măcar o zi...             Poartă-le cu simplitate, fără orgolii, fără prejudecăți, fără ipocrizie... Fii tu... măcar o zi și, apoi, privește-te în ochi, pătrunde în lumina lor pură și lasă-te purtat peste amintiri... Vor ieși în întâmpinare cele vesele... Și ele s-au programat ca să trăiască, agățându-se de magnetul inimii... Le-am atras pe cele blânde și iubitoare...  Pentru cele de preț, cele la care țin să se întâmple, mă rog mult... Și dau rugăciunea mea tuturor, o las la vedere... Să știe toți că încă sunt fidelă propriilor principii, că încă mă zbat pentr ceea ce-mi doresc,  că am un sens și urmez semnele care mi se arată... ele mă călăuzesc... Minunile vin când crezi în ele... Eu am trăit cu această încredere în mine, în oamenii de lângă mine... Am învățat să fiu fericită, să iert, să mă rog... Am strivit în picioare tristețea. am alungat cu pietre durerea, am râs de nestatornici și mincinoși, am râs... de oamenii fără râs..., de cei care nu se pot înălța spiritual... Doar atunci, dragi prieteni, mi-am fost de folos; abia atunci, am avut, cu-adevărat, prieteni; atunci, ca și acum, m-am trezit dăruind un zâmbet, cu speranța că va ajunge pe tărâmul unei liniști netulburate. (va urma)
                                                                                                         Eli Gâlcescu