sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Doamne, dacă-mi ești prieten





Doamne, dacă-mi ești prieten,
Cum te lauzi la totț sfinții,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu părinții.

Doamne, dacă-mi ești prieten,
N-asculta de toți zurliii,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu copiii.  

Doamne, dacă-mi ești prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu iubita.  

Doamne, dacă-mi ești prieten,
Cum susții în gura mare,
Moaie-ți tocul în cerneală
Și-nainte de culcare,

Dă-i în scris poruncă morții,
Când și-o ascuți pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Și să lase-n viață calul.  

Dor...



Despre Florian Saioc criticul şi istoricul literar Alexandru Balaci scria „poezia lui Saioc este o meditaţie permanentă asupra marelui spectacol al vieţii, o neliniştită aspiraţie spre armonie”.