aprilie 18, 2013

În noaptea când




















În noaptea când înfloream primăvara!

Eli Gîlcescu




Dor de-acasă




În căutarea
unui loc,
a prins cuvântul
înflorire
lumina lui -
o mângâiere

potrivind
culoarea vie,
se ridică
în tăcere
esență dulce -
așteptare

liniștea din
noapte crește,
se răsfață
peste verde -
împăcare
dor de vis
și dor
de-acasă


aprilie 15, 2013

Umbre vii




Tremură plăcerea vie,
se dezmiardă-n tinerețe,
chiar de-i veștedă și tristă,
poartă-un rest de frumusețe.

Primăvara ce-o să vie,
melancolică-n grădină,
de „iubire-i prăznuită“,
„dănțuind“ zile-lumină.

„Rămân corbii“ s-o dezbrace,
de iluzii, ieri, pierdute,
risipind cuvinte-n sfeșnic,
ce vor arde-n gând, tăcute.

Vreau să plâng, să râd cu luna
să m-alinte-n nopți târzii,
o cucernică privire;
să rămânem umbre vii.

„Duminica de ieri“





Îmi văd prea multe găuri
necuvinte
ce nu rabdă
uitare

printre sfinte
icoane,
pomeniri,
trufia este trează
și vânează

deșertăciunea-i
la vedere
săracă și bolnavă
ascunsă-i doar răbdarea
obosită

vremuri vin,
oftând
trecutul

iar cei ce știu că-l știu
nu știu nimic
de adevăr,
de bine
și de folosință

pe trei arginți zornăitori
virtutea o trădează,
umilind-o

„Duminica de ieri“
încă vibrează
și ne iartă

aprilie 14, 2013

Verde Însemnat




Întind braţele,
crengi înfrunzite,
aripi noi
cuprind toamna 
sufletului meu

cresc
marginea lumii
fără împotrivire

sparg peretele
de sticlă
ce ne desparte
înmugurirea

frunze căzute
acoperă
calea uitării

îmbrățișări
lovesc fericirea
azi, nu-mi mai întorc
cărările

freamătă
o mângâiere -
liană tânără
soarbe
seva anilor

primăvara
a prins
verde
dor

Verde Însemnat
duet poetic
Cătălina Munteanu & Eli Gîlcescu

Şi-acum...


rămas tăcut
cerșind iubire
joc perfid
lovit
de-o plecăciune,
în fugă,
a sedus

târziu,
pierdut în ploi
de primăveri,
strivind
cu ziua cea de ieri
pe cea de azi
și câte-or să mai vie

răsad de timp
în cale
întinde
jalnică cântare
dispreț
la nesfârșit
învinge noaptea
neiubind

aprilie 13, 2013

Verde dor





Aripi noi
cresc
marginea lumii

fără împotrivire,
îndeamnă
înmugurirea

îmbrățișări
lovesc fericirea

freamătă
o mângâiere

primăvara
a prins verde
dor

Sfat târziu





Fereste-te să cazi din tine
când ești tristă

e înalțimea de la care
pot nimeri printre hârtoape
atâtea versuri

pe-aproape,
cineva înfige lancea grea
în tristețea
care doare...

Duioșie





Astăzi am vorbit despre iubire
așteptând un miracol
cu aceeași strângere de inimă
cu care aștept să înflorească corcodușii


Eli Gîlcescu 

aprilie 10, 2013

aprilie 09, 2013

Urme


De-atâtea ori




De-atâtea ori m-ai căutat,
când nu-ți eram aproape,
în vântul toamnei adunat
nesprijinit de ape.

De-atâtea ori am tresărit,
pierdută-n sfânta rugă
un strigăt vine, neumbrit, 
la căpătâi să-mi plângă.

De-atâtea ori m-ai legănat
în cea din urmă noapte;
sărutul ne-a împreunat
și tot el ne desparte.

aprilie 08, 2013

Îmi înflorești




„Curg slove lin și înfloresc pe ram“,
plâng verde trup și rădăcină,
zâmbet ștrengar, trezind dorințe-n noi,
țâșnind din bulgări de lumină.

Îmi înflorești și-n primăvara mea,
descânt de stele îmi răsfiră              
o viața curge-n trupuri de pământ
și-un dor la cingători înșiră.

aprilie 07, 2013

Rătăciți în doi






„Ne rătăcim ca fulgii de ninsoare,
ca frunzele bătrâne din copac“,
Ne rătăcim ca orbii fără soare,
Miresme-n zbor de fluturi și liliac

„Ciulinii sunt ai timpului repaos,
Așa cum noi suntem ai vieții“ pod,
Duminici – contradicții în adaos
Nestinselor iubiri, le suntem rod

Ne rătăcim iubirile cărunte
Pe tâmplele pierdute-n dimineți
Doar lacrimile lor sfințesc săruturi
Din tainic inflnit, duminici înfloresc