joi, 20 iunie 2013

Trecătoarele trăiri

















Mi-ai fost noapte –
O clipă însfredelită
Nici înainte,
Nici în urmă

Am mers  
Împreună
În pasul clipei –
Nici înșelat,
Nici înșelător

Încăpățânați,
Călcam pe fire,
Să ne dăruim 
Tu – o mie de măști
Eu – o mie de clipe

Ne-am aflat pe noi?
.......................................
Au atins miracolul nopții
Trecătoarele trăiri
Ne-au dăruit totul



marți, 18 iunie 2013

Vremuim tăceri

Au înnoptat iubirile cărunte
În teii ce pogoară peste noi
Amintirile și nopțile din urmă
Când devenit-am mai săraci, mai goi

Îngăduiam tăcerilor să plângă
Peste tristețile prudente, din amurg,
Istovite și suflând din greu, dezleagă
Miresmele ce peste noi se scurg

Se descleștează rostul strâns în plină toamnă,
Captivi rămânem, amândoi,
Într-o stridie adâncă și fierbinte
Ne vremuim tăcerile în doi

Eli Gîlcescu



sâmbătă, 8 iunie 2013

Se simte poezia


Un nor amețitor
pune stăpânire pe omul-cuvânt
scotocește printre formele grosolane,
cu răbdare de insectă,
scoate chip de cuvinte ciuntite
din gurile fumătorilor care scuipă
în cerc la intrare,
inundându-l cu dispreț

Dimineți de vară cu unduiri line
agită covorul de cuvinte
scrise îngrijit
bijuterii simple
cu înfățișare durabilă și simțită

Jocuri de ploaie
apasă umerii giganți
ceremonie cu salve
de tunete fără sfârșit
închid rănile

Cerul palid –
un mare gol incolor –
ținea în brațe infinitul
avea să-l vândă

Nu-i aflase încă prețul
rămânea briza tăioasă a dimineții
să întoarne dezertările furișate

Pe scenă, făcea carieră
și adăpost
un singur cuvânt

În sală,
un singur spectator –

poetul

marți, 4 iunie 2013

Minune vie

Cine ar mai fi crezut că primele cuvinte, atinse de gingășie, melodioase, parcă săltau și dănțuiau în jurul ei. Cele din interior. De acolo, de unde pot vindeca. I-a zâmbit. Cine nu cunoaște acest zâmbet?... Era zâmbetul despre care cineva spunea că seamănă cu cel al mamei. Ar fi trebuit să-i aducă volumul Arta conversației, citit, subliniat, care mai păstra încă aceeași mireasmă-mbătătoare. Era prea muncită. Se odihnea în tăcere adâncă ca să se redeștepte proaspătă cu alte și alte citate subliniate. E medic și a trăit în apropierea acestei cărți.  Și-ar fi dorit o fetiță căreia să-i pună numele Sânziana. N-a fost să fie. Acum s-a mulțumit cu un autograf din partea celei pe care o privea cu atâta drag, simțind cât de curat înflorește inima ei, ca o strălucitoare revărsare de blajină-mbrățișare, înflorind nădejdi sortite fiecărei dimineți. Un vis împlinit, pe care-l credea interzis. Sau pentru alții, ca să se mângâie cu el. Sau minuni care se înfăptuiesc la lumina zilei. Minuni vii. Când știm să le prețuim. 

Eli Gîlcescu

duminică, 2 iunie 2013

(În)depărtare

Pe fruntea trează
șoapte întârziate
cuprind în mâini
tot dorul ce le doare
le-am depărtat de patimi
și de albastrul cer

EliGîlcescu