marți, 18 iunie 2013

Vremuim tăceri

Au înnoptat iubirile cărunte
În teii ce pogoară peste noi
Amintirile și nopțile din urmă
Când devenit-am mai săraci, mai goi

Îngăduiam tăcerilor să plângă
Peste tristețile prudente, din amurg,
Istovite și suflând din greu, dezleagă
Miresmele ce peste noi se scurg

Se descleștează rostul strâns în plină toamnă,
Captivi rămânem, amândoi,
Într-o stridie adâncă și fierbinte
Ne vremuim tăcerile în doi

Eli Gîlcescu



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu