marți, 23 decembrie 2014

Dor de alb


Și de-aș veni
neprefăcut
vei ști că-s eu  
plângând

Eli Gîlcescu

Joc de copil


u

Crezi că ninge de Crăciun? Să mă pot întoarce acolo unde am rămas, să-mi ascund visele, să inventez fericiri într-un joc de copil, un joc cu mine însămi, într-o alergare neîntreruptă, în liniștea tăiată acrobatic, acolo, în apropierea bradului, printre lumini, căutând surâsuri, amintiri... Iar într-o altă lumină Crăciunul, fără să-l pot opri, să adauge la celelalte iarăși viață, bucurie, colind 


Eli Gîlcescu

joi, 11 decembrie 2014

Dor de alb


Îmi caut iarna 
cu diminețile tot mai albe
rătăcind printre iernile tale
acolo în Iubiria 
rostogolind colindul ce subțiază depărtări


Eli Gîlcescu

luni, 8 decembrie 2014

Interstițiu

Măsor clipa dintre noi 
venind de peste tot
și de nicăieri
noapte de noapte
cu mersul orb
nelimpezit
dimineți
pe răcoare
odihnind
un alt început

când într-o clipă mă sfârșesc aminiri

Eli Gîlcescu

vineri, 5 decembrie 2014

Iubire în canon

„N-am să-ți spun pe cine aștept, dar aștept“

O clipă cu-nțelesuri
iar și iar
un dor
tot mai aproape
noaptea
alt vis...
încetul cu încetul
să înflorească
mai înspre noi


Eli Gîlcescu

miercuri, 3 decembrie 2014

Oriunde, clipa


„De câte ori n-am zis: mă voi căi de mâine!“

Din clipa de ieri mai mult zile și nopți
cu pleoapele închise ceas de ceas
când floarea de sus ascunde un joc
alt braț adormind alte lumi și alt glas
o clipă în inimi de cearcăn albit
tulburate ape de lacrimi de-ajuns
izvoare pierdute, cât le jertfim       
în dulcele-amiezii, tot mai aprins
departe lovind alt dor nesupus,
de dragul tău, aceleași iubiri
mugurind, înflorind mai mult, mai înalt,
una cu tine-n tăceri să ne fim
pentru ziua de mâini iar încercări,
alt timp al celui neîncercat,
oriunde, clipa 
tot mâine, mereu

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Dusîntors























Trezește-mă mâine că astăzi mi-e frică
De plânsul pustiei, de groaza de-o clipă
Când floarea de câmp îmi ascunde cărări
Iar noi călători, azi, nici adăpost,
ca floarea de câmp, risipindu-ne-n zori  
pe-al zilelor drag, întoarce-le iar
pe braț adormind alte lumi și alt glas 
întoarce-le acum și semn să îmi dai
legănându-mi nopți de cearcăn albit
tulburate ape de lacrimi de-ajuns
Izvoare pierdute vor plânge perechi
în dor nesupus, încolțind așteptări,
privind alte lumi, iar noi visători
în dulcele-amiezii, apoi răsărit
în numele tău de azi și de ieri
rostește-mă iar iubirii-pământ
să sufăr mai mult, mai înalt, mai presus
aceeași IUBIRE, mugurind, zămislind
aceeași țară, sângerând, înflorind


vineri, 28 noiembrie 2014

În gânduri

Măsor clipa dintre noi 
venind de peste tot
și de nicăieri
fiecare noapte
când zorii înșiră
departe
tot mai departe
uneori din senin 
când într-o clipă mă sfârșeau amintiri
„puțin a fost de nu m-am sfârșit pe pământ“ (Psalm 118/87


Eli Gîlcescu

sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Zori de hiacint

Am atins universul atât de știut
atât de aproape 
înălțând altfel de cer-anotimp
care așteaptă
strigătul meu
de e viu sau nimic
zori de hiacint 
zăpezi înghețând 
zilenopți
până când
până când

Eli Gîlcescu

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Jocul toamnei


Am atins toamna 
între două ploi
când mai pot trezi lumini
aproape, mai aproape
o mai aud cântând
„L'amour, c'est pour rien.
Mais tu peux le doner“

luni, 3 noiembrie 2014

Această iarnă în felul ei


Mi-e iarna ghemuită în zăpezi
tot mai bolnavă
mi-e beznă în oase 
mi-e iad peste umbre trântite de uși 
care bat 
și eu aștept să le auzi
alergând 
și totul atât de nedrept
mi-e dor de Crăciun
să renaști

marți, 28 octombrie 2014

Arta alege

Idealul de liric-model, locul unde poți să visezi și chiar te poți crede poet – universul atât de știut, atât de aproape de suflet



sâmbătă, 25 octombrie 2014

Patimi




   Și aripile mele de care te-ai împiedicat în dimineața aceasta asurzitoare... și tăceri peste tăceri, puse să cânte toamna în cădere, sângerând în loc depărtat, să nu aud prima zăpadă, și-n glasul viorii necuprinsul de Dincolo...

În fiecare zi neantul anonim


Astăzi adun cea mai frumoasă toamnă
sub plete adormite
deasupra
prin cenușiul nopții
pașii mei
scârțâit în ciuturi
și strigătul nestrigat


vineri, 24 octombrie 2014

Aproapele departe în poezie



O ediție specială – IN HONOREM, la izvorul anonim, oprind clipa la ceas de taină, printre prietenii de la Cenaclul Columna – o alegere potrivită pentru o seară de poezie care strigă din interior o poezie a târziului... „de prea departe,/ azi,/ tăcere risipită/ cu ochii către stele/ necăutata nopții/ mi te apropie, azi...//“ (Patimi dulci, Editura Măiastra 2014)
Joi, 30 octombrie 2014, de la ora 19, la Centrul de Cultură Târgu-Jiu – sala „Titu Rădoi“, un dulce... poetic, semnat Elisabeta Gîlcescu, vă așteaptă, împreună cu amfitrionul ediției Ion Popescu Brădiceni.


joi, 23 octombrie 2014

Întâlnire cu toamna

Când ai lăsat tăcerea
cu zilele din urmă
un du-te-vino singur                    
neliniști fără voie
pe vetre la-ntâmplare
bătăi de inimi
neguri
după atâta vreme
să te aud cum strigi
„ca tine nu-i nimeni toamna !“

Eli Gîlcescu

vineri, 17 octombrie 2014

Amintiri dintr-un cântec pierdut


Nu ți se pare că toamna îmbătrânește
și cerul s-a încins la apus 
de prea multe viori
nici florile nu mai sunt aceleași
să privească de sus
din vârful brațelor
nu mai au vreme să cugete
în plânsul ierbii
lumini

Eli Gîlcescu




Clipă de clipă

De-ar ști clipa cum ascult
ploile pe frunți de flori
de unde vin, de unde vii
să mă naști în alte lumi
în noapte visele să-mi uit
în plânsul ierbii înveșmânt
chemările din loc în loc
în zare-a dorurilor dor
clipă-tu și clipă-eu
clipă veșnică în noi


Eli Gîlcescu

marți, 7 octombrie 2014

În afara timpului

Uitate-s toate la răscruci
ne-ncearcănă cu zori sub pomi
se lasă goi, își uită chip,
uitate-s toate la răscruci
își uită dor și alte lumi
alt vuiet
al țărânii strâns
în mâini strivindu-l
ca atunci...
și amintiri, dar și tăceri
înșiră dimineți pustii
uitate toate la răscruci
e prea târziu, e prea amurg

Eli Gîlcescu


duminică, 5 octombrie 2014

Psalmul nopții

Dimineața mi-ai numărat 33 secunde
ca unui prunc 
sub baldachin
despletind toamne de înger
tot mai departe
peste alte lumi
o cădere în gânduri

Eli Gîlcescu

duminică, 28 septembrie 2014

Când gândurile...

În genunchi
într-un trup fără glas
se iubeau 
doar în gând se urau
ucideau un amurg
fără somn
când plângeau
cruce grea
doar în gând
un suspin
cuib ascuns
se rugau
rătăcind doar un gând
clipa lor

sâmbătă, 27 septembrie 2014

Când clipele visau...






O singură icoană

fără hotare

când sus

vițe de vii abia vedeau clipa noastră

m-au ținut în brațe lumini...

marți, 23 septembrie 2014

Întru revărsare de vis.....



Mi-au strâns fiecare secundă,
fiecare oră din zi și din noapte
până când bătăile inimii
odată cu visul
până când dimineți  
ziua de mâine –
tăcuta țărână 
înapoiază...
clipa

Verde (ne)liniștit



Ascult ecouri când dezleagă liniști,

atât de aproape, atât de departe,

atât de sus, atât de teamă,

orice gând, încă arzând...

clipa

joi, 18 septembrie 2014

De dragul meu...


Caută-mă sub privirile goale,
acolo,
unde umbra sărută în neștire dulcele amiezii
acolo unde nici tăcerea
nici glasul ros de toamne,
privind spre această lume              
nu găsesc pași spre mine,
mult, tot mai mult,
te roagă, iar și iar,
de dragul meu,
să nu doară clipa
când ne rostim, pe rând, păcatul

luni, 15 septembrie 2014

Până când toamna...


 Am strivit de frunze toamne
În sfiala lor subțire
Tu pierdut, eu pe aproape,
Tot o umbră somn aruncă
Fără să ne mai întrebe
La o margine de vie
Chip de beznă, taina nopții
Până când de gânduri ochii
Însetați, încinși de șoapte
Cu sfială în privire
Tu pierdut, eu pe aproape
 Am strivit de frunze toamne


vineri, 12 septembrie 2014

Toate cele care mai sunt

 „Foametea aceasta care va urma va fi așa de mare 
că nu se va mai  cunoaște belșugul...“ Genesa (Facerea)





Înnoptează pământul, acum, 
când încă sunt lacrimi 
și pâine întru ființă, 
slobozind cântări fără mânie, 
ultima clipă,
ultimul strigăt, 
tot mai mult în iubiri, 
și cale de cumpătare, lumini, 
întotdeauna cineva, undeva, rădăcini, 
ultimul clopot într-un dor nesfârșit


luni, 8 septembrie 2014

Ave, Maria !


mamei mele,

Tot mai străin de verde,
pământul – povară în creștere
pe care piciorul cu umbra mai strâmtă
cu gustul uitării sau cel ce mai doare
când vântul ce trece pe vetrele sparte
de ploi și de mană
și glas în răstimpuri de frunze-ntristate,
acum în grădini,
simfonie de veci într-un strop de țărână,
răsunet prelung, iubire, cuvânt
din sânul adânc,
spre tine, cobor, cobor

Ave de grație, de veghe, pașilor mei

marți, 2 septembrie 2014

Te-am citit, toamnă!



Cu ochii până la norii dezrobiți
ți-am citit gândurile 
lângă mămăliga domolită în zori
ți-am citit visele
clipa ce alungă fiorul cald
și cina tot mai pripită
ți-am citit până în preajma grădinii
păzindu-ți merele 
când tăcerile tac
și taci...

Eli Gîlcescu

vineri, 29 august 2014

Dor de dor înflorit

Nici laptele nu mai are gustul trifoiului
nici busuiocul gustul miresii
nici grădina din ce în ce mai singură
deznădăjduită clătinare
când iarba abia își ține firul,
adăpostind mâinile de odinioară
pe jumătate cumpănă a blândeții,
până acolo unde iluzia unui zâmbet
în nemișcare înalță chipuri la întâmplare
răstălmăcind, vrând-nevrând,
clocotire grea
toamna
tot gând întunecat
tot soare prăbușit
tot cântec zbucnit dinăuntru,
fără veste să mai vie și fără foame
cuvinte acoperite sub glie
în lungul nopții
tăceri 
tot așa în strigătul cocoșilor
peste ziua de-un deget
alt rând de straie
alt dor de dor înflorit


duminică, 17 august 2014

Aprinse răstimpuri de vară


Dacă m-ai întreba despre iubire,
gândurile noastre, de-a pururi lumini,
nopții-nsetate cântări,
cât mai aproape de stele,
izvor de sărut...
Dacă m-ai întreba de fuga sub glie,
învăluind neguri împrejur,
necuprinsul ochilor,
o lume peste lumi,
diminețile noastre,
iar și iară zi... 

vineri, 15 august 2014

LUMINA ÎN CHIP DE ÎNGER


(Lucas, prima aniversare – o lună)

Din somn mă trezești odată cu zorii
când păsări mai stau încă pe cuib
necălcate ierburi ochii, gura,
uși întredeschise, darul spre mâini,
întâmplare, rostire atât de cuminte
când fulgeri tinerețe în floare,
flori, flori peste tăceri ce leagă
povești neîncepute, ecouri,
jocul lacrimii... pustiu


Scrinul iubirii





















    Ne-am întâlnit când merii cădeau din picioare... N-am întâlnit pe tăcute, într-o vreme cu nume ce trec peste-a muntelui palmă, când nopțile cele de viață și cântec ne cheamă, cele ce știu să împace o lume, s-o crească cu râvnă, întreagă, cu mâna largă, cu fruntea sus, sus, rodind prin vii, când ploi în ierburi și versuri pe nimic am semănat cu suflet... Ne-am întâlnit pătrunși de-un cântec ce inimi desfată lăuta, neștiind de frică, înviind limba străbună... Ne-am întâlnit, nemuritori pentru o clipă, virtuți lăsând moștenire pe un val de august, vorbe, fapte, înveșnicind scrinul iubirii, fără ascunzișul din suflet, cu lupii laolaltă, la fereastra copilăriei, niciodată cuvintele, sărutul, dragostea lui Iar, zodiacul cu femei, nu mai vine nimeni... și mă încumet, cu sfială, a-mi roti privirea către o altă vreme, când iar ne vom fi aproape; sub vraja poeziei căzând mai mulți prieteni... și cu ei, laolaltă, într-o altă carte, doar cântece de trecut puntea și muntele din mine 

9 august 2014, Târgu-Jiu

miercuri, 13 august 2014

Un vis peste pajiștea verde


Când fiecare sărut
Un strai de iubire
Frunzișuri în freamăt de taine
Fiecare copac alt strai de sărut
Iar închipuiri, iar priveliști
Și visul cu șoapte –
O lume a mea în lumea cealaltă
O lume ești tu
(curge cu greu)
Încă mai crede, m-așteaptă

sâmbătă, 2 august 2014

Nesfârșit nimicul


Iar fulger fără ploaie,
Nori de piatră, pe tăcute,
Ochi de cer, atâtea lumi
Aclamă pe nimica...

Doar jalea la paradă
Mai seacă gânduri, 
Nimeni nu îi știe glasul, ochii,
și-ndărătul lor, nimicul...

Azi, fără strigăt,
Prin vremi, te chem, mă chemi,
Suflet fără tihnă,
Nopți la rând, nimicuri...

Taumaturg prin noi

Magie fără-ncetare 
în tot largul
un gol
în tot golul
doar tu
mă vezi
cum prin toate
glas de lumină
în mâinile mele
dorul de dor
apa de apă
povestea cu norii
cu vântul
cu noi


Eli Gîlcescu