februarie 28, 2014

Din toate părțile



Adun primăveri
sub pași de flori
fără împotrivire
cu ochi adânciți în sărut 

Eli Gîlcescu

februarie 21, 2014

* * *


Întârzie un dor
la hotarele Amaradiei
de la Scrăzi
până la Stejari, drept spre ponoare,
acolo unde dedițeii în somn de frunze
renasc
noaptea de migdală 
cu vise, cu viața tihnită dinainte,
peste acestă apă liniștită,
această pădure, 
această icoană sfințită,
și ce greu le-a fost,
n-ai de unde să știi
când s-au îmbrăcat de sărbătoare
și au iertat totul

Eli Gîlcescu

februarie 15, 2014

E lună plină



Mi-am înfășurat diminețile în lumina
verdelui atât de tăcut,
împrejmuit de cântece...
le adormeam în fiecare seară
și le făceam loc printre amintiri
nemișcate de vis de lună,
de piatră, de lumină albastră...







În gând am crescut cuvântul
l-am legănat, l-am urmărit umblând de-a bușilea,
făcând primii pași spre tine
și tot el m-a sfâșiat de multe ori...
de prea multe ori...     

Înaintez spre tine, deslușit,
ca o vâltoare...
ca un chin care nu stă pe loc
și chinul bucură și doare
lunga așteptare –
iubire magică până la capăt
legătura cu trecerea –
preatimpuria îndurerare oprire coborâre
prin pietre singurătatea nopții îngenunchind.

Închid ochii...
adorm fără neliniști,
fără slăbiciunea în la minor
când o floare îngheață prea ușor...



februarie 12, 2014

Canon


Printre zodii
încetul cu încetul
mai pun de-o dragoste
sub  zăpezi
mai pun un cântec
un dor 
o mână cu-nțelesuri
să-mi amintească sărutul nopții
nemaisemănând cu altul
hrănind fiecare primăvară
mai înspre noi

Eli Gîlcescu

februarie 03, 2014

Aud un strigăt

In memoriam Ștefan Dumitru Afrimescu

S-a stins încet-încet
fără să fi băgat cineva de seamă
secunda 
împinsă din întâmplare
drept căpătâi

S-a stins cum nimic n-a fost vreodată.


Eli Gîlcescu