vineri, 25 aprilie 2014

Ploaia




Când țes ploaia cea din cer
o adun, o împreun
cu rod-viață – fir năuc
și pământ aud căzând
prea devreme... prea târziu...
cine (va)... când (va)... amurg –
unic sens – grădini plângând.


miercuri, 23 aprilie 2014

joi, 17 aprilie 2014

Prea dor






Ce vis căzut din bolți
și crengile se pleacă –
frâu slobod peste vetre –
în brațe nopți de chin
și murmurul de ape...
Mă sting când vine noaptea
din cer mai cade ziua
dureri să mă inunde







Nu mă privi, copile!
Nu plânge!
Și fruntea n-o pleca,
nici griji să n-o însemne!
Tu poart-o cu sfială,
cruț-o încă o zi...
De nu-s toate,
mai pune-un lemn pe foc
și iartă

miercuri, 16 aprilie 2014

Nerăbdare



Se vede înstărit pământul,
îndulcind bobul de grâu
Atât îi promitea... ploi, ploi
peste mijlocul înflorit
și un singur gând în dezmățul apelor –
un singur gând
cuprins de o chemare

duminică, 13 aprilie 2014

Floarea unei clipe



Desgolită de iubire, floarea,
alta, altfel...
și m-apasă să renasc

Floarea doarme...
Trist, amurgu-i știe plânsul,
prea târziu...
poate că aceasta-i ultima ei viață...

Doamne,
prea îi destrami zboru-n mii și mii de clipe...
Una-i sacră, neclintită
și-n ea zidită-s eu,
sub clopot...
fără iarnă, fără suflet...
Alta, altfel –
zori în cântec –
când visarea-i necuprinsă,
mai mereu

vineri, 11 aprilie 2014

În altă viață



Ne recunosc primăverile
și cântecul nostru, tot acolo, din când în când,
de-a lungul nopților,
cireși înfloriți, câmpuri de privighetori
și dragostea
cea care ne știe pe de rost,
de care nu ne putem dezlipi, orice am face
                                

Eli Gîlcescu