aprilie 25, 2014

Ploaia


Când țes ploaia cea din cer
o adun
o împreun
cu rod vieții
fir năuc
prea devreme
prea târziu
cine (va) 
când (va) 
amurg 
unic sens 
grădini plângând

Ei Gîlcescu


aprilie 17, 2014

Prea dor





Ce vis căzut din bolți
de crengile se pleacă
slobod 
peste vetre 
nopți de chin
și murmurul de ape

Mă sting când vine noaptea
din cer mai cade ziua
dureri să o inunde





Nu mă privi, copile!
Nu plânge!
Și fruntea n-o pleca,
nici griji să n-o însemne!
Tu poart-o cu sfială,
cruț-o încă o zi

De nu-s toate,
mai pune-un lemn pe foc
și iartă

Eli Gîlcescu

aprilie 16, 2014

Nerăbdare


Și pământul
îndulcit
de ploi
peste mijlocul înflorit
 în dezmăț

Eli Gîlcescu

aprilie 13, 2014

În seama unei clipe


Desgolită de iubire 
alta
altfel
trist amurgu-i știe plânsul
prea târziu
poate
aceasta-i ultima viață
Doamne, 
prea îi destrami zborul
în mii și mii de clipe
una-i sacră 
neclintită
și în ea zidită-s eu
fără iarnă 
fără suflet
alta 
altfel 
când visarea-i necuprinsă
mai mereu
prea m-apasă să renasc

Eli Gîlcescu

aprilie 11, 2014

În altă viață



Ne recunosc primăverile
și cântecul nostru, tot acolo, din când în când,
de-a lungul nopților,
cireși înfloriți, câmpuri de privighetori
și dragostea
cea care ne știe pe de rost,
de care nu ne putem dezlipi, orice am face
                                

Eli Gîlcescu