joi, 17 aprilie 2014

Prea dor






Ce vis căzut din bolți
și crengile se pleacă –
frâu slobod peste vetre –
în brațe nopți de chin
și murmurul de ape...
Mă sting când vine noaptea
din cer mai cade ziua
dureri să mă inunde







Nu mă privi, copile!
Nu plânge!
Și fruntea n-o pleca,
nici griji să n-o însemne!
Tu poart-o cu sfială,
cruț-o încă o zi...
De nu-s toate,
mai pune-un lemn pe foc
și iartă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu