sâmbătă, 31 mai 2014

Din pârga roadelor pământului  

Noaptea... când lumânările ard una după alta
se țin lipite de tăceri, de umbre,
de rânduieli care înfioară ochii
iar privirea strânge tot mai mult...
atunci, o stea a ales să-mi locuiască grădina
și eu întrânsa
cu inimi pe care le împletesc dimineața în imnul ierbii,
le despletesc seara la cina pământului
toate se arată, așa, în fiecare zi...
din alt tărâm, urcând ultima fecioară. 

vineri, 30 mai 2014

Într-o altă clipă


Când plouă, îmi aduc aminte grădina plină de aluni,
odată cu tine,
când nucul ne visa în vacarmul graurilor
dar și în foșnetul frunzelor cu veșmânt mai singuratic
decât pietrele plecate către pământ
prea curând înecate în cețuri,
prea curând suspin pe cumpăna fântânii
tăceri și umbre și-n dorul de ziuă
și-n noaptea durerii prea târziul de afară,
resturi de bănci și noi străpunși de ploi într-o clipă
cum într-o clipă ne-au strâns depărtările într-o altă clipă când șuierul vântului striga...
însă nimic din ce a fost odinioară
nici fețele cerului
nimic

Eli Gîlcescu

miercuri, 28 mai 2014

O Troiță vie



Sărutul






















Așa mi-a rămas în minte sărutul
până departe, până aproape,
mărginit de minunea vie...
afară de tăcere nu mai era nimeni, nimeni...

Când minunile întind mâna

Tăcerile îmi recunosc amurgul tot mai sărac,
tot mai împotrivit...

La marginea drumului, calc pietrele altei lumi –
singurele care privesc cu inocență
fiecare strigăt, mereu deasupra,
când mă arde câmp de maci
și nu știu ce aștept...

Cuminte ar fi să-ntreb păianjenii
când leagănă în somn elefanții în care au locuit...
Mă tem când mi-i apropii, să nu văd cealaltă față,
să nu desfir cuvântul prea des,
când la-ntâmplare, plin cu strângeri de taine,
sărutul – cel mai modest refugiu,
fără margini – femeia minunii de ieri

marți, 27 mai 2014

Acest dar mai prețios decât toate




      Dintre bucuriile pe care Dumnezeu şi natura le-au hărăzit vieţii, cea mai înaltă e dragostea. Ea înfrumuseţează sufletele, dăruieşte euforie trupurilor. Creează momente de visare şi de puritate. Acest dar, mai preţios decît toate, exaltă mintea, aducînd-o la exprimări de-o rară frumuseţe. Poezia de dragoste, sublimarea acestei stări, străbate literatura într-un şuvoi necontenit. Spre bucuria noastră. Antologia de faţă este un căuş din acest şuvoi al minţii şi al exaltării. 

 Ileana Vulpescu,  Sărutul, o carte în dar


Într-un glas



















    Inimi care băteau de nerăbdare... Rar au simțit emoții mai puternice... Peste tot, o mare de flori până la zarea-zărilor – Sărutul...
Printre ele, păream statui ale imensității, încremenite de farmecul așteptării... Și glasurile s-au unit, și-au strâns mâinile...
    Doar privirea de deasupra părea surprinsă..

O zi de neuitat



























21 MAI 2014 Casa Universitarilor București
Farmecul așteptării
Ziua inefabilului absolut

„Sărutul“ și... noi




































La Casa Universitarilor, 21 Mai 2014

O prietenie dintre cele mai alese și durabile, în felul acela simplu, fără artificiu, fără încordare... și această aniversare extraordinară

Eli Gîlcescu

luni, 12 mai 2014

Mă țin ploile


 Căutați veșnicii? mă întreabă domnul...
vă spun că-i de treabă...
N-are legătură cu ploile care-și dau suflarea vara...
doar când e frig și-n vis, pe poteci, fără pași,
amintiri și iar ploi nu se văd din pământ
când în cer se ascund,
căutându-mă în zori prin poteci
când rabd ploi de ploi...
suflet gol n-are loc într-un somn
prin grădini bolți zidind,  
inimi sunt,
istovind cer, pământ și lumini,
frunți umbrind, vis etern
și mult dor... când mă strâng.


sâmbătă, 3 mai 2014

La întâmplare

Când  m-ai lăsat în voie
cu zile rugi în urmă
un du-te-vino singur
pe brațe de neliniști
cu voie, fără voie
să înviez și altfel,
să găsesc o cale
departe de tăceri,
să nu aud cum strigi


(Eli Gîlcescu)