sâmbătă, 28 iunie 2014

O dimineață, altfel





Pare că vine de departe,

ca un vis care sapă, sapă,

pe neașteptate,

dincolo de această dimineață,

într-un timp dispărut,

dimineața mea. 

Odată cu cerul înserării



Undeva pe-aproape,

chipuri trufașe,

valuri de ură,

acolo în inimi,

răni adânci,

fără ostoire,

neauzite

ard, ard...

miercuri, 25 iunie 2014

Când cerul se umple de vișini



Ajunge până la mine scrâșnetul pământului...

sub fiecare lovitură, întuneric...

umple grădina de neliniști în fiecare zi, altfel...

când e lumea mai dragă,

mai dă câte-un brânci, odată cu sânzienele,

până îi adun toate visele...


marți, 24 iunie 2014

Sânzienele




Ultima clipă, în zori, trecându-o prin rouă,

îmbrățișări legănate de soare,

umbre în salturi deșteaptă firavele,

îmbujoratele, pătimașele flori

vineri, 20 iunie 2014

(Ne)vinovăția timpului...


O plimbare de dimineață, pentru toată ziua...

Ai încercat? Încălzește lumina amurgului,

fără chemare,

atunci când după ploaie,

bătăile inimii... neputincioase,

ecouri îndepărtate

rătăcesc zumzetul albinelor,

necuvinte-n ascultare

joi, 19 iunie 2014

Dimineți dăruite nopților, ploilor


Înainte de noapte
cuvintele noastre
au ațipit îmbrățișate
înainte de zi
se bucurau de culoarea ochilor 
de clipe de așteptări 
când ne priveau
înainte de noapte 
înainte de încă o zi
încă o noapte
încă o ploaie

 Eli Gîlcescu.

marți, 17 iunie 2014

Simplitatea ploii



M-am săturat de soare...
sunt una cu ploaia
m-afund,
fără să prind rădăcini,
când uită să lege de trup
atingeri, tandrețuri, copilării

Plictiseala greierilor


Și privirile toate, de pretutindeni,

băteau în miezul zilei grădina

și fiecare piatră...

prin ploi, hoinărind culori

noaptea

pătimind-o pe nedrept




Dor (de) toate



Zbor prin m(â)ine



Încet, tot mai încet,
în voia gândurilor,
prin iarbă,
prin fântâni,
prin răcori,
neîntâmplător, 
oricât de ciudat ar suna,
de acolo încep să visez

Eli Gîlcescu




vineri, 6 iunie 2014

Liniști verzi



Când somnul doare, dor lucrurile mărunte
tăceri obosite de tăceri, singurătăți fără milă,
de-o parte, mâini sacrificând tot mai scurt,
tot mai slab, tot mai alb...
aceleași tăceri,
fiecare piatră întoarsă din mers...

Închid ochii și aud cuvântul...
închid ochii și-l repet la nesfârșit...
îl spun încet... și-ți aud glasul...

printre lumini ce pier.