vineri, 6 iunie 2014

Liniști verzi



Când somnul doare, dor lucrurile mărunte
tăceri obosite de tăceri, singurătăți fără milă,
de-o parte, mâini sacrificând tot mai scurt,
tot mai slab, tot mai alb...
aceleași tăceri,
fiecare piatră întoarsă din mers...

Închid ochii și aud cuvântul...
închid ochii și-l repet la nesfârșit...
îl spun încet... și-ți aud glasul...

printre lumini ce pier.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu