Când somnul doare, dor lucrurile mărunte
tăceri obosite de tăceri, singurătăți fără milă,
de-o parte, mâini sacrificând tot mai scurt,
tot mai slab, tot mai alb...
aceleași tăceri,
fiecare
piatră întoarsă din mers...
Închid
ochii și aud cuvântul...
închid
ochii și-l repet la nesfârșit...
îl
spun încet... și-ți aud glasul...
printre
lumini ce pier.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu