marți, 29 iulie 2014

Poveste fără sfârșit




Acum, toate într-un cântec fără oprire
lucrări de taină, ospețe
peste toate risipă
anotimpuri, rostirile vremii,
când merele cad din picioare
fulgere, rostogol de butoaie
pași... pași spre locul unde a oprit povestea,
iar vara-n amurg apropie faceri
când toate una se fac laolaltă 
prin darul iubirii toate-n izvoare  duc...

duminică, 27 iulie 2014

Singurul adevăr, pâinea...

     În rest, încrengături adunate sub pleoape cu tot sfârșitul tău de toamne... Oare ce-aș mai putea s-adun să-mi fie martor la zbateri în furtună, să dea impresia unei povești în care să aibă crezare viața, mereu aceeași, străpunsă de singura dragoste care o înfruntă, mai vară decât alte veri, cu plete în văpaie, mai suflet decât sufletul meu, acolo unde ne-am putea legăna aromind printre flori? 
     Știi, mai port zâmbind, cântecul atâtor veri, iubind, iubind, murind, o mască ascunsă-n pieptu’ sângerând, când lutul doare în străfunduri, și drumu’ la nămiezi, cu pâinea istovită și ea de porți închise, obloane trase... doar câini gunoieri și păsări mai îmbracă praguri cu somnul clătinat de albul tot mai alb din noapte când mi-e teamă, doar azi, acolo, între frunți, unde visele mă țin strâns împotriva îndoielii, împotriva firii... mă rabdă, iar și iar, lumina

sâmbătă, 26 iulie 2014

Îmi este Spica... 4,13


Acest pământ în clocot, 
același adăpost
sângerate ploi
departele aproape
un singur strop albind
o lume peste ape
învoieli osând
roua în amiază
pașii noi ursiți
zâmbet soare aur
soare rădăcini
cântec viu sub grâne
bob în rugăciuni
dimineți pe brațe
abia acum în cuib

Elisabeta Gîlcescu


vineri, 18 iulie 2014

Ne-au prins ploile cu ocaua mică






O umbră întinsă-n ruperi prăvale descărcări.

Pătulele tot goale și vântul peste greben

Revolte după pradă, iar ploi, iar pietre-n clocot

Și atât de puțin timp sub pașii noștri... lacrimi


duminică, 13 iulie 2014

Așteptări



Azi...
când ochiul simte apusuri printre ramuri,
aceleași umbre, neguri...
apoi lumini...
înaintea nopții,
cântecul unei singure iubiri,
o clipă...
dar n-am să cânt nimic din el,
nimic din mine


sâmbătă, 12 iulie 2014

Nici pragurile nu țin veșnic


Și câinii așteaptă o vorbă
acolo unde latră strănsura
departe-aproape
de sete, dorință de culmi,
răsuciri, îndoiri...
zorilor zori, neliniști,
încă o noapte, un veac,
fără florile nopții regine,
fără glas de clopot sub grinzi,
fără câini rătăcind
același nou și vechi deodată frământ,
jertfit... același mirt

joi, 10 iulie 2014

Dimineața de caprifoi

Un vis răsucește cosițe aurii
în dans de regină
renasc și urc floare
doar atât s-o vezi dincolo de zidul neputinței
dincolo de pasul care îndreaptă miresme
și râuri curg 
și câmpuri
grădini
și vara o trec cu aripi înalte

Eli Gîlcescu

luni, 7 iulie 2014

Se lasă noaptea sărutată



Copilărind
în umblet
un dincolo tot verde
de n-am să vin
de vin
de nu
de partea astălaltă
grădinile-n pustii
când astrele apun


Eli Gîlcescu

joi, 3 iulie 2014

Existențe bifurcate

În plasa ierbii fără ecou
simulând o mie de gânduri
bântuite de zâmbetul ascuns al lunii
cu povești scăpate din strâmtoare
fără rodul sărutului
fără zboruri
făgăduieli
fluturi în spirale
stridii goale
morminte
pentru corbi
lepădături și hâzi
tinichele 
haruri de împrumut
necuvinte


Eli Gîlcescu

Și clipele o presimțire


Deschizături din ce în ce mai înguste

nici ceruri


doar morminte împreunate


grămezi de tăceri lovite


când se poticnește întuneric 


în fiecare clipă o clipă


cu neprefăcută nepăsare


singură ea 


rădăcina

Eli Gîlcescu