vineri, 15 august 2014

Scrinul iubirii





















    Ne-am întâlnit când merii cădeau din picioare... N-am întâlnit pe tăcute, într-o vreme cu nume ce trec peste-a muntelui palmă, când nopțile cele de viață și cântec ne cheamă, cele ce știu să împace o lume, s-o crească cu râvnă, întreagă, cu mâna largă, cu fruntea sus, sus, rodind prin vii, când ploi în ierburi și versuri pe nimic am semănat cu suflet... Ne-am întâlnit pătrunși de-un cântec ce inimi desfată lăuta, neștiind de frică, înviind limba străbună... Ne-am întâlnit, nemuritori pentru o clipă, virtuți lăsând moștenire pe un val de august, vorbe, fapte, înveșnicind scrinul iubirii, fără ascunzișul din suflet, cu lupii laolaltă, la fereastra copilăriei, niciodată cuvintele, sărutul, dragostea lui Iar, zodiacul cu femei, nu mai vine nimeni... și mă încumet, cu sfială, a-mi roti privirea către o altă vreme, când iar ne vom fi aproape; sub vraja poeziei căzând mai mulți prieteni... și cu ei, laolaltă, într-o altă carte, doar cântece de trecut puntea și muntele din mine 

9 august 2014, Târgu-Jiu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu