luni, 8 septembrie 2014

Ave, Maria !


mamei mele,

Tot mai străin de verde,
pământul – povară în creștere
pe care piciorul cu umbra mai strâmtă
cu gustul uitării sau cel ce mai doare
când vântul ce trece pe vetrele sparte
de ploi și de mană
și glas în răstimpuri de frunze-ntristate,
acum în grădini,
simfonie de veci într-un strop de țărână,
răsunet prelung, iubire, cuvânt
din sânul adânc,
spre tine, cobor, cobor

Ave de grație, de veghe, pașilor mei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu