luni, 15 septembrie 2014

Până când toamna...


 Am strivit de frunze toamne
În sfiala lor subțire
Tu pierdut, eu pe aproape,
Tot o umbră somn aruncă
Fără să ne mai întrebe
La o margine de vie
Chip de beznă, taina nopții
Până când de gânduri ochii
Însetați, încinși de șoapte
Cu sfială în privire
Tu pierdut, eu pe aproape
 Am strivit de frunze toamne


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu