vineri, 2 ianuarie 2015

Fața nevăzută a iernii


Te-am visat în „Iubiria“ adâncă și rece.
Îmi era dor de mare și sete...
Încercam să-ți ating mâna,
dar clipa de ieri ne-a împletit clipele pentru o clipă,
acolo în dreptul inimii,
în nebunia culorilor smulse din trupul meu,
cu neputință de oprit
până-n zori, abia înflorind, din întâmplare,
învelindu-le apoi, rând pe rând, 
în tăceri
când măsurau depărtări,
când îmbrățișau culmi și copaci, 
margini de hotar, umbre stinghere,
dimineți tot mai albe,
rătăcind printre iernile mele
clipa divină
cel mai frumos colind

Eli Gîlcescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu