vineri, 2 ianuarie 2015

Fața nevăzută a iernii


Te-am visat în „Iubiria“ adâncă și rece.
Îmi era dor de mare și sete...
Încercam să-ți ating mâna,
dar clipa de ieri ne-a împletit clipele pentru o clipă,
acolo în dreptul inimii,
în nebunia culorilor smulse din trupul meu,
cu neputință de oprit
până-n zori, abia înflorind, din întâmplare,
învelindu-le, apoi, rând pe rând, în tăceri
când măsurau depărtări,
când îmbrățișau culmi și copaci, 
margini de hotar, umbre stinghere,
dimineți tot mai albe,
rătăcite printre iernile mele
când pământul din ce în ce mai greu
scutura zăpezile de altădată,
doina mâinilor, rostogolind clipa divină –
zbucium ascuns –

cel mai frumos colind

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu