ianuarie 29, 2015

În locul (de) unde nimeni nu vine

Blestemată roată a lumii! 
De ce trebuie să se rotească mereu?

Te chem mereu
dincolo de tristeți
necontenite pierderi, fără sens,
nopți
numărând clipe
nedeprinse cu zbuciumul ploii,
nesupus,
moment de cumpănă,
pentru prima dată,
neîndurător, 
azi
stau și scriu într-o mâzgăleală,
și s-ar putea să țină așa
ani de-a rândul
s-ar putea
să amuțească glasuri,
pietre risipite

să mă trezească
în zori, să întind așternut la soare,
să scapăr chibrit în miriști,
să bătătoresc urme,
să prind Duminici la icoană...

o floare să pot ține când izbește
pământ și morminte
într-o primăvară din care nu pot ieși,
nu pot rămâne

Eli Gîlcescu


(Jack London, citat)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu