miercuri, 26 august 2015

Capriciu


Mă știe doar clipa neclipă, al zilei sfârșit, mai străin de iubiri, mai sărac de lumini. E ceasul amiezii când scriu și liniștea doare și doare alt gând... Iar strigăt, iar strigăt în tainic amurg, adăpost  preadurut promisiunii dintâi; e tot ce mai pot să  îndur când ascult cum se zbat lovind îndoieli, tot mai aproape ultima frunză, alt anotimp, dincolo de noapte de zi, privind împrejur, cu același surâs uneori

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu