sâmbătă, 31 octombrie 2015

A cui toamnă ești


Atunci când începi să roșești
încurcată de dor
acolo unde sărutul împreună tăceri
și cerul prea mic
prea gol
atunci
fără vreun gând răvășit
iar pași
iar inimi târzii
doar atât mai pot fi de folos
cât toamna va fi
tot dor îmi va fi
tot dor pe aici
cine știe cât
cine știe când 
lacrimi dureri
cine știe cum
într-o clipă mă strâng depărtări 

Eli Gîlcescu
                                                                               

miercuri, 14 octombrie 2015

Când toamna pleacă, vine

Dacă toamna ar putea vorbi
nedeslușite priviri
ca o senzație spre nicăieri,
priviri, îndoieli, prea multe rătăciri,
toate la un loc, în același timp,
fără milă...

Dacă toamna ar putea vorbi
să-i auzi de aproape
fără neliniști însăși făptura
fiecare zi,
atât cât să nu uiți
ce toamnă ar fi putut să fie

duminică, 11 octombrie 2015

(Des)CÂNTEC IUBIRII

M-ai îndepărtat fugind...
să descânți ploaia
cu glasul meu să mângâi,
să aud cum ochii arși de trudă      
răzbat către lumină prin ramurile goale
să văd cum se petrec, cum plâng,
cum se înfioară, cum stârnesc
freamăt peste fiecare piatră,
peste frunze
cum își aud sfârșitul
cum tac.

joi, 8 octombrie 2015

Mă caută cărare

Când  ai lăsat tăcerea
să strângă zile-rugi din urmă     
un surâs de stele
cu voie, fără voie, vetre,
la-ntâmplare, bătăi de inimi,
neguri aruncă pe pustii
adevăr să înviez
și astfel să găsesc o cale,
departe să alerg, să stau,
să nu auzi cum strig

duminică, 4 octombrie 2015

Toamna și cât mai rămâne din ea


Mi-e toamnă într-o clipă

prea departe de propria umbră,

de zgomot, de lume,

de răni care dor,


neștiind încotro s-apuce