octombrie 31, 2015

A cui toamnă ești


... atunci când începi să roșești
încurcată de dor
acolo unde sărutul împreună tăceri
și cerul prea mic
prea gol
atunci                                  
fără vreun gând răvășit
doar pași
pași greoi pe la fiecare
să-mi dea înapoi secunda de ieri
fiecare oră din zi și din noapte
până când toamne vor fi
tot dor pe aici
cine știe cât
cine știe cât


Eli Gîlcescu
                                                                               

octombrie 14, 2015

Când toamna pleacă, vine

Dacă toamna ar putea vorbi
nedeslușite priviri
ca o senzație spre nicăieri,
priviri, îndoieli, prea multe rătăciri,
toate la un loc, în același timp,
fără milă...

Dacă toamna ar putea vorbi
să-i auzi de aproape
fără neliniști însăși făptura
fiecare zi,
atât cât să nu uiți
ce toamnă ar fi putut să fie

octombrie 11, 2015

(Des)CÂNTEC IUBIRII

M-ai îndepărtat fugind...
să descânți ploaia
cu glasul meu să mângâi,
să aud cum ochii arși de trudă      
răzbat către lumină prin ramurile goale
să văd cum se petrec, cum plâng,
cum se înfioară, cum stârnesc
freamăt peste fiecare piatră,
peste frunze
cum își aud sfârșitul
cum tac.

octombrie 08, 2015

Mă caută cărare

Când  ai lăsat tăcerea
să strângă zile-rugi din urmă     
un surâs de stele
cu voie, fără voie, vetre,
la-ntâmplare, bătăi de inimi,
neguri aruncă pe pustii
adevăr să înviez
și astfel să găsesc o cale,
departe să alerg, să stau,
să nu auzi cum strig

octombrie 04, 2015

Toamna și cât mai rămâne din ea


Mi-e toamnă într-o clipă

prea departe de propria umbră,

de zgomot, de lume,

de răni care dor,


neștiind încotro s-apuce