M-ai îndepărtat fugind...
să descânți ploaia
cu glasul meu să mângâi,
să aud cum ochii arși de trudă
răzbat către lumină prin ramurile goale
să văd cum se petrec, cum plâng,
cum se înfioară, cum stârnesc
freamăt peste fiecare piatră,
peste frunze
cum își aud sfârșitul
cum tac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu