luni, 30 noiembrie 2015

DUSÎNTORS

Din clipa de ieri mai mult... zilenopți
cu pleoape închise, ceas de ceas,
când floarea de sus ascunde un joc
alt braț adormind alte lumi, alt glas
o clipă în inimi de cearcăn albit
tulburate ape de lacrimi de-ajuns
izvoare pierdute, cât le jertfim     
în dulcele-amiezii, tot mai aprins
departe lovind alt dor nesupus,
de dragul tău, aceleași iubiri
mugurind, înflorind mai mult, mai înalt,
una cu tine-n tăceri să ne fim
pentru ziua de mâine, iar încercări,
alt timp al celui neîncercat,
prea puțin timp mai avem
de neauzit, de neînțeles
prea târziu

duminică, 29 noiembrie 2015

Ecouri arămii

În miezul unui vis
slobozit
încolo și-ncoace
la solstițiul pur al pietrei
până în strigătul de nepătruns
printre tăceri
ce scurg
inimi
ca altădată
dacă ar mai fi
să bată
până la tine


Eli Gîlcescu

joi, 26 noiembrie 2015

Am plâns prea puțin

Fără tine 
toamna
părând că vine
de nicăieri
scuturându-se toată
ca o poveste de Crăciun


Eli Gîlcescu

marți, 17 noiembrie 2015

duminică, 15 noiembrie 2015

Zori de hiacint


„Mă las moștenire țărânei ca să cresc din iarba pe care o iubesc“ (Walt Whitman)

Atât de aproape de suflet
prag de neliniști poveri în amurg
fețe neliniști și iar semne tăciuni
din pragul morții înălțând altfel de cer
rodind anotimp de e viu sau nimic
împietrit sau cântând zori de hiacint
zăpezi înghețând zilenopți
până când, până când

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Îmi pare tot mai departe dimineața

Printre strigăte sălbatice
nu mai dau beznei răgaz
nici durerilor până la capăt
sar peste noaptea mâniei aprinse
și iar strigăt până în ziua de azi
tot în necaz se vor cutremura toate
tot în pustie ne vor urni 
tot

Dansul nopților




Chiar în vremea ei în șoaptă
cu o respirație abia simțită
mai aproape de noaptea mea
arată din toate colțurile
apropierea zorilor nopților

luni, 9 noiembrie 2015

Introspecție



Am ales toamna să semene cu cea de azi
cu seninul de un albastru neobișnuit
îmbujorat într-o parte
dimineți
în plină lună a visurilor
cu totul în voia lor
să-mi privești în ochi
oriunde toamna
de dinaintea nopții de pe urmă
neaflatul nicăieri
fără să însemne mai mult
prea târziu noiembrie
nicăieri

joi, 5 noiembrie 2015

Celebrând viațamoartea


M-am săturat de toamne
hăituite
ca o sălbăticiune
se uită drept în ochi
înaintea zorilor

Îmi taie pofta de viață
mirosul morții


Eli Gîlcescu

marți, 3 noiembrie 2015

Te-am citit toamna


Ți-am citit visele 
precum florile-n zori
rai coborât pe pământ
atât de jos
alt zbucium de plâns 
până când apele dorm
cu gândul acelui timp depărtat
în ciuda toamnei de ieri

ca și cum n-ar fi fost 

Eli Gîlcescu

Ești singur

Azi
și acum ascultând 
ca un ecou ireal 
și al nimănui
dintr-un pumn de pământ
cad toamne 
în povești
cad 
ghemuite
printre ploi
noapte de zi
de departe
noiembrie 
până lumină 
dincolo lumina

Ești singur
și plouă în toamna ta

Eli Gîlcescu