luni, 30 noiembrie 2015

DUSÎNTORS

Din clipa de ieri mai mult... zilenopți
cu pleoape închise, ceas de ceas,
când floarea de sus ascunde un joc
alt braț adormind alte lumi, alt glas
o clipă în inimi de cearcăn albit
tulburate ape de lacrimi de-ajuns
izvoare pierdute, cât le jertfim     
în dulcele-amiezii, tot mai aprins
departe lovind alt dor nesupus,
de dragul tău, aceleași iubiri
mugurind, înflorind mai mult, mai înalt,
una cu tine-n tăceri să ne fim
pentru ziua de mâine, iar încercări,
alt timp al celui neîncercat,
prea puțin timp mai avem
de neauzit, de neînțeles
prea târziu

duminică, 29 noiembrie 2015

Neștiind de moarte


Ultimul miez de toamnă
agoniza dragostea noastră     
slobozită
pe apă, pe iarbă,
încolo și-ncoace
la solstițiul pur al pietrei
un alt exil
o nuntă de iarnă 
până în strigătul viu
o coajă de nucă

joi, 26 noiembrie 2015

O mână de înțelesuri

Și visul are culoarea ochilor tăi
într-o dragoste
ascultând neliniști
am plâns prea puțin 
până la cel dinainte gând 
am trăit prea mult
fără tine toamna


Eli Gîlcescu

marți, 17 noiembrie 2015

duminică, 15 noiembrie 2015

Zori de hiacint


„Mă las moștenire țărânei ca să cresc din iarba pe care o iubesc“ (Walt Whitman)

Atât de aproape de suflet
prag de neliniști poveri în amurg
fețe neliniști și iar semne tăciuni
din pragul morții înălțând altfel de cer
rodind anotimp de e viu sau nimic
împietrit sau cântând zori de hiacint
zăpezi înghețând zilenopți
până când, până când

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Îmi pare tot mai departe dimineața

Printre strigăte sălbatice
nu mai dau beznei răgaz
nici durerilor până la capăt
sar peste noaptea mâniei aprinse
și iar strigăt până în ziua de azi
tot în necaz se vor cutremura toate
tot în pustie ne vor urni 
tot

Dansul nopților




Chiar în vremea ei în șoaptă
cu o respirație abia simțită
mai aproape de noaptea mea
arată din toate colțurile
apropierea zorilor nopților

luni, 9 noiembrie 2015

Introspecție



Am ales toamna să semene cu cea de azi
cu seninul de un albastru neobișnuit
îmbujorat într-o parte
dimineți
în plină lună a visurilor
cu totul în voia lor
să-mi privești în ochi
oriunde toamna
de dinaintea nopții de pe urmă
neaflatul nicăieri
fără să însemne mai mult
prea târziu noiembrie
nicăieri

joi, 5 noiembrie 2015

Celebrând viațamoartea

M-am săturat de toamnele

hăituite ca o sălbăticiune

flori încă nesmulse și nearuncate

se uită drept în ochi

înaintea zorilor

îmi taie pofta de viață

mirosul morții 

marți, 3 noiembrie 2015

Te-am citit toamna


Ți-am citit visele 
precum florile-n zori
rai coborât pe pământ
atât de jos
alt zbucium de plâns 
până când apele dorm
cu gândul acelui timp depărtat
în ciuda toamnei de ieri

ca și cum n-ar fi fost 

Eli Gîlcescu

Ești singur

Iar azi
și acum ascultând
ca un ecou ireal 
și al nimănui
doar o dată
dintr-un pumn de pământ
când toamnele cad în povești
cad ghemuite
printre ploi
cine știe cui
cad noapte și zi
de departe
noiembrie până la tine


Eli Gîlcescu