decembrie 30, 2015

A cincea întrebare

De parcă m-ar trezi
atingerea unei liniști
ca un suspin
(ne)tulburat
lovind din străfunduri 
glasul sângelui
peste prag de lumini
pe ape
dincolo de vis
de leagăn
prima zăpadă
cântecul meu

Eli Gîlcescu

Noul An

Noul An al celor de dincoace de dincolo, al celor aproape, al celor de ieri, neuitați, al celor arătați, citiți, îndrăgiți, candizi, al celor îndrăznind, aproximați, care ne știu rostul, ne potrivesc mersul, după suflet, într-un Nou An, nu oarecare, cel adevărat, al tuturor și la rând, cel bun, binecuvântat, în tihnă și armonie, cu gândul limpezirii, iluminat!

Eli Gîlcescu

decembrie 29, 2015

Iernile mele

De parcă m-ar trezi
lumina 
abia atunci
ca un suspin
prima zăpadă
cântecul meu
netulburat

Eli Gîlcescu

decembrie 28, 2015

Cea mai tăcută iarnă

Buimăcită de ce a văzut 
atât cât a putut  să vadă
noaptea
n-a auzit dimineața
când mi-a lăsat
cea mai frumoasă iarnă


Eli Gîlcescu

decembrie 25, 2015

Doar Crăciunul, azi, atât de dumnezeiesc

                               „Dar știi și tu că orice sărbătoare e o tristețe în singurătatea mulțimii“ (Mihai Măceș)


Astăzi, Dumnezeu nu suferă... Nici pentru că nu m-am rugat îndeajuns, nici pentru că am lipsit de la Sfânta Liturghie... E bun cu mine, chiar dacă nu am sărutat crucea înainte de Crăciun și am uitat de milostenie, azi... nici stea într-un vârf de brad n-am așezat pentru sufletul născut din nou, pentru fiecare zi. Dar Dumnezeu este bun cu mine, azi, când ascult colindul, până la jumătatea drumului, atât, ținându-mă de mână, tot mai de departe, până când  cealaltă jumătate, până acolo unde nimeni nu mai știe, nimeni pe lume

Crăciun cu dumnezeiască rodire!

Știai că tot ce atingi azi este dumnezeiesc?
Chiar și sărutul și fiecare gând, cuvânt, fiecare clipă petrcută în lumină...
Dar o carte când atingi, uiți de tine și trăiești povestea ei, povestea care așteaptă

decembrie 24, 2015

Crezi că ninge de Crăciun!

Să mă pot întoarce într-un joc de cuvinte, acolo unde am rămas, să-mi amintesc, să-mi amintesc tot, în mijlocul unui colind, să zâmbesc până într-atât încât să-mi imaginez o poveste, o întâmplare miraculoasă dintr-o altă iarnă, să aud cum cântă pământul, să-i simt neliniștea, aceeași durere... inima mea, a ta, pentru care există ceva la care nu pot renunța, oricât de tristă aș fi, Crăciunul  într-o altă lumină, într-o altă lumină ninsoarea, scuturându-se toată, ca de un dor, într-o altă lumină, bucurându-ne.  Știai că tot ce atingi azi-mâine este dumnezeiesc? Chiar și sărutul și fiecare gând, fiecare clipă, chiar și amintirile, într-o altă lumină, în mijlocul acestei lumi, acum râzând, acum plângând

Eli Gîlcescu

decembrie 22, 2015

Cântând zorilor

Până când dimineți 
asfințind în tăceri
vatra  cu gust de păduri
până când la ferești
și în zori
tot mai departe
inima mea
până când

decembrie 21, 2015

Fără de tine


Mă-ncearcă de o vreme
ca o teamă
de n-ai să vii 
de strigăt
de n-ai să vii de dor
de noaptea ce-ai strivit-o
ca toate celelalte
în urmă risipite
de n-ai să vii de iarnă
de toamnă și de ploi
atâtea neînțelesuri
de îngrădiri
de noi           
un cântec de împăcare
pe neașteptate
întorși pe alocuri suntem
iarna
în care ești și tu


Eli Gîlcescu

decembrie 18, 2015

O dimineață de cald


M-ai întrebat dacă mi-a fost vreodată frig de oameni
ca și cum ar mai fi o clipă
necumințită
acum
până când în urechi aud clopote
împărtășind
dimineți fără soare
cu gust sărat ca de lacrimi
nu știu de ce
chiar nu știu
de ce mi-a fost frig și de tine

Eli Gîlcescu

decembrie 17, 2015

Crăciun verde

Deasupra frunții
mai clare atingeri
icoană-n lumină înalță
un dor
de plutire trupului meu
azi
strălucesc iar

Câtă vreme...

Îți desenez un gând
la nesfârșit
de teamă să-l pierd
odată cu pământul care duce la vale
al tău glas

Eli Gîlcescu

decembrie 16, 2015

Pierzania iernii

Până când strigătul meu
vinovat
pe un pumn de pământ
tot urme
zăpezi
tot iarnă va fi
tot frig


Eli Gîlcescu

decembrie 14, 2015

decembrie 12, 2015

Iarna

„Dacă nu ne-ar căuta, nu ne-ar găsi.“

Oricât timp i-ar trebui
până când dimineața
jucând tăcerile
pe alt tărâm
ar trece-o toată
în dulcele amiezii
până când zăpezile
lumini aprind în noi

Eli Gîlcescu

decembrie 10, 2015

Și amintirile... ca o chemare

Cum încep să scriu
cum mi se face dor
să măsor clipa dintre noi
venind de peste tot și de nicăieri
noapte de noapte
cu mersul orb nelimpezit
tot mai aproape dimineți
sărutând

Amintirile... ca o chemare !



























„În momentul cînd îți pierzi rațiunea de a mai exista, trebuie să-ți faci o filosofie de viață în care să consideri că mai ai de ce să trăiești.“ (Ileana Vulpescu)

decembrie 09, 2015

Sărutul fără noi

Și azi și mâine ninge ireal
și încă nu-i apus
nici grea visare
într-un sărut
strivit în zori
de alte lumi 
părând că vin de nicăieri
și-acelea de prisos 
tresărind
te pierd mă pierd
mă sânger
de câte ori 
desculță în zăpadă

Eli Gîlcescu

decembrie 08, 2015

Fără drum

Au rămas urmele tale
pe fiecare ochi de lumină
încă și încă lumină
de oriunde
cheamă
mă cheamă

decembrie 07, 2015

Doar visez

Să fiu cu tine
să mă îndrăgostesc
să-mi aduci înapoi dimineața
în culori de liliac înflorit
dimineața cu cireși în rugă
unde totul e la locul lui
să mă lași
undeva prea aproape
sau prea departe
să mă rătăcesc
într-un niciunde

pe veci

Eli Gîlcescu

decembrie 06, 2015

Și câte toamne între noi

Un du-te-vino rătăcit
în altă toamnă
aud ploi
un freamăt sub un cer străin
iubim urâm și înnoptăm
izvoare în tăceri adânci
uitate liniști în cuvânt
lăsând sărutul iarăși mut
prea multe inimi tulburând
sărutul care n-a roșit
până când... 

decembrie 05, 2015

Și noaptea


„ca o lene, aşa de 'ncet se duce!...“ 
prin tăceri absurde
isterizându-mi visul
respiră greu
suspină din nimic
ca un descânt
din ce în ce mai trist

nu seamănă cu noi
nici cel de ieri fior

Eli Gîlcescu / Vintilă Horia