sâmbătă, 5 decembrie 2015

Din întâmplare

„Şi noaptea, ca o lene, aşa de 'ncet se duce!...“ (Vintilă Horia)

Prin tăceri absurde
isterizându-mi visul
și noaptea cum se duce
cu îmbrățișarea ei
și cum mi-aduni cuminte
pe cel de ieri fior
bătându-mi în urechi
nechemată
dimineața
respiră greu, suspină
nu seamănă cu noi
și saltă din nimic
ca un descântec din ce în ce mai trist

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu