joi, 29 decembrie 2016

Un alt anotimp

E tot ce mai pot să îndur
alt sfârșit de gerar 
lovind cu-ndoieli alte lumi 
când dintr-o dată în prag nesupus
clipa neclipă și-al zilei sfârșit
sărac de lumini
când liniștea doare și doare 
un gând 
ca o povară
singuratic amurg 
rătăcit între noi
când totul un strigăt
când totul 
nimic

Eli Gîlcescu

marți, 27 decembrie 2016

A înflorit de Crăciun

Dimineața în zori
atât de lumină
atât de cald
s-o cuprindă triumfător
de jur împrejur
umbre de rai
până târziu
iarna
în plin nicăieri


Eli Gîlcescu

duminică, 25 decembrie 2016

Vine.. pleacă


Ascuns într-un sărut, cu de toate, un Crăciun cum este și cum nimeni nu-i interzice să fie rânduit în toate culorile, cum se cade de sărbători, un Crăciun cu trebuință de bucurie, pace în suflet și lumină. Pentru că ce-am fi fără el, oare? Nici colind de poveste, nici Crăciun să ne-aștepte undeva, cândva, nici Crăciunul pe aici

Eli Gîlcescu


marți, 20 decembrie 2016

Au pornit colindătorii

Din toate părțile ca la spovedanie
un glas – 
cel auzit 
dinainte  
să-mi aducă Crăciunul 

Eli Gîlcescu

Va fi iarnă

Dacă ai asculta-o
într-o noapte cu lună plină
încă arzând
atât de departe
de parcă niciodată aceeași
numai noi împărțeam același Crăciun
acum râzând
acum plângând

Eli Gîlcescu



sâmbătă, 17 decembrie 2016

Când cerurile visează




Atâtea așteptări întru nașterea darurilor, și în atâtea feluri, când mă gândesc la simplitatea lor, înainte de toate astea, la ce ar fi putut să fie bucuria unui colind tot mai aproape, un Crăciun cu tine.

Eli Gîlcescu

luni, 12 decembrie 2016

Într-o zi

De mă vei căuta
în gânduri 
mă vei găsi
departe
tot mai departe
când zorii
uneori din senin 
pun jurământ
pe fiecare noapte
aproape
fără suflare
venind de peste tot
și de nicăieri
ca nimeni să n-o audă


Eli Gîlcescu

joi, 8 decembrie 2016

Fără drum

La capăt de drum
au rămas
doar urmele tale
mă țin în loc
pe fiecare ochi de lumină
să mă caute
când și când

Eli Gîlcescu


miercuri, 7 decembrie 2016

Sunt singură

Numai o dată în an
când împart dimineața cu tine
întreagă dimineața
în culori de liliac înflorit
în partea noastră de lume
cu răsfăț de scorțișoară
înminunând clipa
cum nu are să mai fie 


Eli Gîlcescu

joi, 1 decembrie 2016

Un răsfăț

Mi-ai fost 
cum nu are să mai fie 
fiecare dimineață
ca un răsfăț de scorțișoară
înminunându-mi clipa 


Eli Gîlcescu

Să fie ea, să fiu tot eu

(acrostih)

E vremea strugurilor copți
Lăsați în vie să suspine.
Iubind, trecut-am printre nopți
Grăbind spre lumea care vine.

Încerc să mă întorc mereu
La masă, răsucind cuvinte,
Crezând că, astăzi, numai eu
Ezit să merg mai înainte.

Scot înc-o rimă ce mă minte
Călătorind spre apogeu...
Uitată, nu-mi aduc aminte

George Tei

miercuri, 30 noiembrie 2016

duminică, 27 noiembrie 2016

Ca o sfâșiere

Scăpată prin singurătăţi  
toamna
și cât mai rămâne din ea


Eli Gîlcescu

Fără să trișeze

Iarna 
a prins rădăcini
tot mai departe
fără gânduri
când umbrele și ele s-au împuținat 
din prea multă liniște
așa deodată
printre singurătăți
o aud
până târziu
căutându-mă
pentru tine


Eli Gîlcescu

Atunci

Când iarna
visează 
pe neașteptate
atât de neliniștit și de alb
cântecul nostru
pe urme aleargă 
și pietrele ne aud din nimic
din nimic ne țin de lumină 
aproape
și iarba
lăcrimând
n-a mai prins o altă zăpadă


Eli Gîlcescu

vineri, 18 noiembrie 2016

Doar visez

Să-mi aduci înapoi dimineața
în culori de liliac înflorit
dimineața cu cireși în rugă
unde totul e la locul lui
să mă lași
undeva aproape
să fiu cu tine
sau departe
într-un niciunde
să mă rătăcesc

Eli Gîlcescu

luni, 14 noiembrie 2016

Înainte de noapte

Ne bucuram de culoarea ochilor 
de clipe de așteptări 
când ne priveam
îmbrățișați
încă o zi
încă o noapte
.......................


Eli Gîlcescu

Tot mai departe respirația ta caldă

Tot în necaz se vor cutremura toate
tot în pustie
dimineața celui plecat de acasă
tot mai departe
un cântec fără adăpost


Eli Gîlcescu

marți, 8 noiembrie 2016

duminică, 6 noiembrie 2016

Tot sărutul

Elisabeta, duci o viață de legendă, și de aceea e mai mult decât evident că îți vei încheia viața cu o explozie! Cauza morții tale, „A murit de râs“, va rămâne în istorie. 
Dar înainte de asta, te așteaptă o viață lungă și fericită. Dorințele tale se vor îndeplini și îți vei face visurile să devină realitate. Iar cei dragi... vor fi mereu lângă tine! Bucură-te, pentru că te așteaptă ce e mai bun! 

miercuri, 2 noiembrie 2016

sâmbătă, 29 octombrie 2016

Se aud sărbătorile

Din ce în ce mai înguste
și clipele
o presimțire
când se poticnește întuneric
în fiecare clipă
o clipă
cu neprefăcută nepăsare
morminte împreunate
grămezi de tăceri
scârțâit în ciuturi
prin cenușiul dimineții
sângerând dincolo de munți
în același loc
povestea de ieri
strigătul nestrigat
rădăcina


Eli Gîlcescu

duminică, 23 octombrie 2016

În căutare de sanctuare

Și tăcerile
să-mi aducă aminte de tot
și toamna ce n-a știut să spună
și ploile
când mă vor lua de mână
într-acolo
să nu aud prima zăpadă


Eli Gîlcescu

joi, 20 octombrie 2016

Astăzi

Vreau să ajung în brațele tale
de la prima oră a dimineții
alerg prin pustiu ei
obosesc 
rup frica de noapte
spaime
tăceri
trebuie să fi trecut de-a curmezișul
peste pietrele altei lumi
cu fiecare strigăt
mă arde câmp de maci
și nu știu ce aștept…
când la-ntâmplare
în tâmplele mele
nimic altceva decât
strângeri de gânduri
fiecare zi


Eli Gîlcescu

sâmbătă, 15 octombrie 2016

Să fi fost în altă viață

Când ai lăsat tăcerea 
să strângă zile-rugi
din urmă 
cu voie 
fără voie
vetre
la-ntâmplare
bătăi de inimi
neguri
și astfel să găsesc o cale
departe
să nu auzi cum strig


Eli Gîlcescu

luni, 3 octombrie 2016

Între noi, toamna



Se ține aproape
se pierde la față
și inima stă să îi iasă
se lasă vie
doar o clipă
o singură clipă
în același loc
să născocească 

Eli Gîlcescu

sâmbătă, 1 octombrie 2016

Când voi fi acolo


Te voi căuta
în legături de cruce
fără odihnă
noaptea
când ultima dorință
surprinsă
o clipa
ea însăși
va deschide un trandafir
în octombrie
să șoptească numele tău


Eli Gîlcescu 

vineri, 30 septembrie 2016

De ce mă tem

De tăcerea ta
de strigătul nopții de ieri
de schimbul de trupuri
într-un apus buimac
atunci când fug
numai închipuiri
fără vreun crez
numai atât cât
undeva
nu prea departe
s-o iau de la capăt


Eli Gîlcescu

duminică, 25 septembrie 2016

Tot astfel

Întretăiat de gânduri
zbuciumul dimineții

și acele nopți care nu vor vedea
o nouă iarnă fără sfârșit
 


Eli Gîlcescu

vineri, 23 septembrie 2016

Verde (ne)liniștit




Ascult ecouri când dezleagă liniști, 
atât de aproape, atât de departe,
atât de sus, atât de teamă, 
orice gând, încă arzând...
clipa


Eli Gîlcescu

sâmbătă, 17 septembrie 2016

vineri, 16 septembrie 2016

Când toamna mă duce

Și luna mă duce
atât de aprinsă
de dor
de durere
până când pământul mă duce
încordat prin tăceri
până când
mă adorm sărutările toate
și ploile
mă smulg din priviri
când cerul se crapă în două
și iar mă sfârșesc
de câte și mai câte
ca tot omul
să vadă
la rând
chiar dacă știu
nu știu
ce și cum de toamna
va începe
un fel de amor
de nu-i pot da de capăt



Eli Gîlcescu

sâmbătă, 10 septembrie 2016

Undeva toamna

Mi se pare că m-a îmblânzit
inundată în goliciuni
atâta timp călătorind
fără talent uneori
până în preajma grădinii
păzind merele
când tăcerile tac 
ca florile-n zori
atât de aproape
în totală nepăsare
rămân
nu rămân



Eli Gîlcescu

miercuri, 7 septembrie 2016

Mă smulg din priviri

Când cerul se crapă în două
când mă adorm săruturile toate
și iar mă sfârșesc
de câte și mai câte
ca tot omul
să vadă ce și cum de toamna mă vrea
la rând
chiar dacă știi
nu știi
când se va întâmpla
și ploile vor începe
un fel de amor
„căruia nu-i pot da de capăt“


Eli Gîlcescu

marți, 6 septembrie 2016

Când pleci

„Totul mi se pare un strigăt al răului“

Știu că ești încă acolo ca o hidră cu multe capete
numai ca să-mi vezi în ruină toate despărțirile
care-mi stau în drum
și cer prea mult de la mine
„se cațără pe creier“ ani de zile
fără bucurie
fără sfârșit
când pleci

Eli Gîlcescu

luni, 5 septembrie 2016

sâmbătă, 3 septembrie 2016

vineri, 2 septembrie 2016

Te-am citit, toamnă!

Ți-am citit chipul
gândurile
atâta timp
călătorind
fără talent uneori
ți-am citit visele 
clipa ce alungă fiorul cald
ți-am citit până în preajma grădinii
păzindu-ți merele
când tăcerile tac 
ca florile-n zori
pentru mine
încă taci
atât de aproape
în totală nepăsare
în brațele mele
rămâi
nu rămâi
ca să pot s-o iau de la capăt 


Eli Gîlcescu

Plutind peste

Această nebunie sălbatică
de care mă lovesc 
ca de ceva uitat în drum
mă port prostește
fir-ar să fie 
în fiecare dimineață
când nu-mi ieși în cale
când nu mă lași să viu


Eli Gîlcescu 

duminică, 28 august 2016

Numai copiii știu ce caută


Când

Nu mai am ce spune
în această nebunie sălbatică
de care mă lovesc 
ca de ceva uitat în drum
când mă port prostește
fir-ar să fie 
în fiecare dimineață
îmi fac cruce
când nu-mi ieși în cale
când nu mă lași să viu


Eli Gîlcescu 

luni, 22 august 2016

Când dintr-un vis în altul

Mai aproape de ziua aceea de verde
de caldă și
fără scăpare
zvâcnind de departe
dimineața
fără de noapte
singura mea rugăciune
e tot ce începe
tot ce nu este încă pierdut

Eli Gîlcescu

luni, 15 august 2016

Iubire de excepție

Ce vreme de vremuri!
Și sfârșitul care nu este sfârșit.
Doar ei, apropiindu-se, renunțând la orgolii, înfruntând pașnic sentimentele pentru un „da“ împreună, un „da“ spus în numele iubirii de ieri și de azi, un „da“, nu ca oricare altul, ci așezat, profund, perfect, un „da“, știut de mai devreme, pentru mai târziu, un „da“ nebun de fericire. Iar frumusețea iubirii lor, cea mai frumoasă carte de vizită, lăsată nouă, aducând a flori de toamnă blândă. O toamnă cu sens și savoare, o toamnă agale, ca și cum n-ar mai fi, ca și cum n-a fost vreodată


Eli Gîlcescu

luni, 8 august 2016

Când merii cădeau din picioare

Ne-am întâlnit. Ne-am întâlnit pe tăcute, într-o vreme cu nume ce trec peste a muntelui palmă, când nopțile cele de viață și cântec ne cheamă, cele ce știu să împace o lume, s-o crească cu râvnă, întreagă, cu mâna largă, cu fruntea sus, sus, rodind prin vii, când ploi în ierburi și versuri pe nimic au semănat în inimi, în suflet... Ne-am întâlnit, pătrunși de-un cântec ce inimi desfată lăute, neștiind de frică, înviind limba străbună... Ne-am întâlnit, nemuritori pentru o clipă, virtuți lăsând moștenire pe un val de august, vorbe, fapte, înveșnicind scrinuri, iubiri, fără ascunzișuri în suflet, cu lupii laolaltă, la fereastra copilăriei, niciodată cuvintele, sărutul, dragostea lui Iar, zodiacul cu femei, nu mai vine nimeni... și mă încumet, cu sfială, a-mi roti privirea către o altă vreme, când iar ne vom fi aproape; sub vraja poeziei căzând mai mulți prieteni... și cu ei, laolaltă, într-o altă carte, doar cântece de trecut puntea și muntele din mine, din noi, în izvor, acolo unde îi aștept „iar seara, când se lasă cu răcoare, și cerul se întunecă în frumos“


Eli Gîlcescu