duminică, 31 ianuarie 2016

Cum și cum

Cei ce plâng, ca și cum n-ar plânge;

cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura.

Corinteni 7/30


Cu ziua în cârcă

Astăzi, astrele sunt de partea mea. Mă consideră cel mai norocos om de pe pământ (așa o fi?)
M-am obișnuit atât de mult cu hachițele persoanei iubite, încât am devenit dependentă de ele (parcă...)
Mi se recomandă mai multă odihnă (adevărat)
Voi renunța la unele decizii și favoritisme pe care le-am acceptat în trecut (adevărat)
Așa că, nu voi sta pe gânduri când e vorba să culeg ceea ce este mai bun, indiferent de unde, de la cine provine.
Să mă amuz cu niște previziuni pe acolo... pe unde astrele mă aruncă într-o stare de neutraliate (nu e rău... aș fi preferat rectitudine), cu decizii neobișnuite pe care sunt forțată să le iau (nu-mi place)... Și să mai și cred că stelele bântuie pe cer, ocupându-se și de mine

vineri, 29 ianuarie 2016

joi, 28 ianuarie 2016

Cântecul iernii

O poveste
ar fi vrut să fie
o culme
să se reînnoiască mereu
mai aproape de muntele lui
chiar dacă s-ar putea să nu-i mai aparțină
să poată uita ce îl încătușase aici pe pământ
atât de cenușiu
de trist
cu pietre pe umăr
tăcerile își cereau dreptul la tăcere
nu aveau nimic de pierdut
sau poate nu știau să se desprindă de foșnetul somnoros al pădurii
de țărâna pietrificată
de cântecul iernii căzut la capăt de drum
obosit de zbor
de bucurie

de necunoscut
nu mă mai satur așteptând

Elisabeta Gîlcescu



miercuri, 27 ianuarie 2016

Caut!

Caut lector, fără prejudecăți, neînregimentat literar, să fie aproape sau prin preajma deceniului xx, cu anii, cu bunele intenții, bune priviri, curajos, să nu aibă nimic de ascuns, bun în arta cuvântului –
lector critic, fără a mușamaliza erori, fără a înflori;
doar să respire după sufletul cititorului și nu pentru propria plăcere.
Să citească și să fie fără exces în laudă.
Să susțină negălăgios argumente pro și contra, fără a timora voci sau a debarca agresiv.  
Să fie cât mai sobru, lucid în fața poeziei.
Credeți că există cineva, undeva?

duminică, 24 ianuarie 2016

Truda nopții

(prieteni de un „sărut“)

De unde nu era nimic,
mi-ai așezat diminețile 
mai aproape de soare
îmi pregăteai un covor de tămâiori
în nopțile acelea nedormite
când iarna mai râdea de noi

(Eli Gîlcescu, 25 ian 2016)

sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Cu tot mai puțin

Atunci când nu știi 
în tot mai puține nopți
să-mi trezești dimineți
fie și-n nemărginiri
să aud tot mai puțin
asfințit după-asfințit
când toate ar fi fost cum au fost
să nu fi lipsit
numai tu

(Eli Gîlcescu)

Din alt timp... și nu al nimănui

COȘMARUL IERNII
Atunci când iarna a închis ochii
pe neașteptate cântecul nostru
atât de neliniștit și de alb
coboară privirea și tace
însingurat
mai greu decât piatra
mai flămând decât umbra
din mers
doare zăpada
și ploaia și iarba
să nu amuțească alt cânt...
aproape mereu
aud din nimic cum tot din nimic
îmi țin de lumini
ochi lăcrimând într-o clipă
iar noi în strigăt și nopți solitare
rătăciți într-o piatră
urlând cu gerul laolaltă
fără s-o clatine 

o altă zăpadă

(Eli Gîlcescu, 23-01-2015)

vineri, 22 ianuarie 2016

Într-un altfel de semn

Cândva,
visând ninsori
îmi croiau drum
în locul șoaptelor
îndepărtate așteptări.

Mă trezea roșind
al tău sărut
 lovind în mine însămi.

(Eli Gîlcescu)

joi, 21 ianuarie 2016

Și nimeni altcineva

Nu mă va auzi
sub fir de ziuă
în culoarea sărutului
căutându-mi
de fiecare dată
mai repede cu o clipă
noaptea
când ești lângă mine
sau nu

duminică, 17 ianuarie 2016

Am pățit-o !

De la un prânz... în buricul târgului.
O supă cu gustul acela bun de tot felul de conservanți ... Dar felul doi, dubios... Să tot fie legume, să tot fie prăjite și ele...și să tot fie primele îndoieli la primele înghitituri... încercam din răsputeri să aflu de unde, de la ce...  
Mi-am zis... Înghite, nu gusta!“
Să vă spun ce a urmat? Am intrat în „dospeală“... Da! Ați auzit bine. M-am „înciocălat“ (vorba prietenilor, făcând haz de necaz).
Aștept de trei zile să mă„desciocălez“.


(Eli Gîlcescu)

Când cu-o altă vară mă-ntorc la tine




Eu nu mai ştiu să-mi chem iubirile pe nume,
Tot ce ştiu e că vara mai cântă-un pic în mine
Şi că, apoi, eu însămi voi deveni tăcere.

Edna St. Vincent Millay 

Între câte ierni te împart



Când știu de unde vin
ca niște îngeri albi
în mijlocul lor
mă ascund
până când
să mă strigi
cu numele meu
între hodini fără viață
pentru o clipă să uit
iarna care nu se mai sfârșește

Eli Gîlcescu

sâmbătă, 16 ianuarie 2016

Din prea multă liniște


Bună seara!

. Ei bine, aș începe prin a spune că îmi face o deosebită plăcere să fiu în această seară prezentă aici, într-un loc plin cu oameni care iubesc arta, mai precis, arta scrierii.
Trecând la subiect, vreau să menționez faptul că înainte de a alege un scriitor sau o scriitoare, am încercat să descopăr în ce fel de opere mă regăsesc mai mult. Așa că, într-un final fericit, am ajuns la o doamnă stimabilă, elegantă și plină de sensibilitate, doamna Elisabeta Gîlcescu a adunat de-a lungul vieții dumneaei unele dintre cele mai frumoase roade care ne pot bucura sufletul în orice moment: fie el de slăbiciune sau de bucurie.
Am plăcerea de a vă recita poezia care m-a determinat să o aleg:

Până la ultimul strop de durere,
Caut să-mi găsesc sărutul neîntâmplat
În liniştea asta nesfârşită
Și tot mai greu să te chem din toate părțile
Când umbrele şi ele s-au împuținat
Din prea multă linişte...
Mi-e tot mai greu să nu te chem,
Mi-e cu neputință să nu te chem. (Eli Gîlcescu)

Încercând să surprind cât mai multe informații utile, am găsit întâmplător un interviu realizat de către Prof. Univ. Dr. Constantin Nițu, Universitatea București,  în anul 2012. Poate că multe lucruri s-au schimbat de atunci, sau poate că nu, dar un lucru e cert: doamna Gîlcescu este cu adevărat un om împlinit. Chiar dacă nu a avut lucrurile pe care și le-a dorit, a avut lucrurile care i-au trebuit.
Consider că în momentul în care alegi să te dăruiești întru totul unei arte, indiferent de domeniul ales, ajuți societatea prin simplul fapt că inspiri anumite persoane din jurul tău. Arta nu are sens fără pasiune, dar dacă aceasta există, puterea de transmitere se regăsește și ea în ecuație. Sunt fericită să spun că aceste lucruri există și în poeziile doamnei Eli Gîlcescu, iar asta mă face să cred că oamenii sinceri și pasionați sunt la tot pasul, doar că ei trebuie descoperiți. Am avut plăcerea să întâlnesc un suflet cald, deschis, care își pune cele mai intense gânduri în versuri pentru a ne reda nouă, cititorilor, trăirile dumneaei și pentru a ne motiva să fim cât mai apropiați de sufletele noastre, să nu ne mințim niciodată pe noi înșine.

            M-am convins de faptul că prietenii sunt bogația sufletului și cât de important este să fii un prieten statornic în zilele noastre. În concluzie, pot spune că poeziile doamnei Gîlcescu mi-au transmis mesaje puternice de iubire care se împletesc cu nostalgia clipelor trecute și care nu fac altceva decât să-ți bucure sufletul. Am îmbrățișat cu drag această provocare și sunt fericită că am acumulat experiență, ca de fiecare dată. Vă mulțumesc!

Roșoiu Nicoleta

(Colegiului Național Tudor Vladimirescu) 

vineri, 15 ianuarie 2016

Când sărutul iarna
























În line tremurări, deconectat de la lume, și mai ascuns, în preajma altor oameni într-un altfel de timp care să ne merite... Și dacă a pătruns prin gândurile mele secunda unui altfel de început, un salt spre armonie și echilibru, recunoștința pentru cea care mi-a pregătit ceva adevărat și atât de frumos poate fi un singur cuvânt...
Mulțumesc doamnei Elena Roată pentru acest freamăt cald și dulce din inima mea, pentru sărutul cel atins de verde, pentru primăvara unui singur gând, o „floare“

joi, 14 ianuarie 2016

Chemări necondiționate

O chemare dincolo de poezie, dincolo de cuvinte, o chemare în lumea inocenților, fără să le fi aflat drumul până acum, fără să le fi auzit chemarea imperativă... dar azi atât de aproape, am pătruns în lumea lor, i-am recunoscut ca prieteni subtili, susținători ai mei de o bucurie
A fost un vis, un vis în care mi se lua totul într-o clipă și mi se dăruia totul în alta...Un vis în care emoțiile m-au asediat, ca niște săruturi încinse dinspre undeva... fără sfârșit atingerea, fără sfârșit mângâierea...fiecărui vers al meu, fiecărui cuvânt, un zâmbet  în splendoare, un înger venit să-mi țină de cald, să-mi fie  lumină... O binecuvântare acum la început de an, o dulce aniversare

Eli Gîlcescu
2016-01-14

miercuri, 13 ianuarie 2016

Într-o clipă

„… să mănânci pâinea ta
şi apa ta s-o bei...“(Iezechiel, Cap.12/18)
Într-o clipă
în cea de pe urmă iarnă
fără focuri vetre
neîncăpute 
primejdii
fără 
să se rostească
nimic din mine
să vadă primăvara

Eli Gîlcescu

marți, 12 ianuarie 2016

În surghiun

Doamne,
prea îmi destrami zboru-n mii și mii de clipe
Una-i sacră
neclintită
și în ea zidită-s eu
fără suflet
altfel iarna
când visarea-i necuprinsă
mai mereu

Eli Gîlcescu

N-aș fi putut

Și să fi vrut să alerg
diminețile arzând
de aproape
de prea multe ori
neliniștea marilor bolți
surâsul șters
ca o mirare
spre undeva
un descânt să aud
un descânt pentru noi
de întors
de tăcut

Eli Gîlcescu

luni, 11 ianuarie 2016

Preasărut

Ca din vânt
de acum
ca un leac
de întors  
un descânt
de năjit,
de deochi
alt descânt
de duh greu
ca un somn
tot pe tot
pe nedrept
prea curând

(Eli Gîlcescu)

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Mica spovedanie

M-ai întrebat într-o zi dacă păstrez vreun secret...
Există un loc tainic, sacru, o biserică numai a mea, unde îmi păstrez amintirile. Este inima. Cu ea cutreier lumea și mă ajută să supravieţuiesc. Răspunde numai la anumite şoapte, la anumite chemări, și mă ajută să recunosc drumul spre lumină... Şi recunosc, o chem foarte rar…
Cine ştie, neputând să mai îndure singurătatea, neascultând nici şoptirea, s-ar putea rătăci, coborând, urcând spre alte zări... Cine știe
Sau să simtă ceea ce m-ar face fericită

Ultimul dans

La capătul singurătătății
ai vrea să fie
clipa
de nicăieri
cuvântul fără vină
de nicăieri sărutul
lângă tine ai vrea să fie
dimineți de aur
sau
„aripă de libelulă“ 

(Eli Gîlcescu)

vineri, 8 ianuarie 2016

Nicio iarnă nu va fi mai frumoasă

N-am crezut că vei întoarce
încolțindu-mi din toate părțile
fiecare minut  
fiecare strigăt
pe ce iarbă
pe ce pământ
dinaintea nașterii mele
doar inima ta
prea aproape de soare,
atunci, în al nouălea cer
primul sărut
și mai mult de-atât
așa cum o știu între dimineți
iarna

(Eli Gîlcescu) 

miercuri, 6 ianuarie 2016

Mă duce iarna

Și nu știu unde
mă duc pietrele la vale
mă duc munți și dealuri
să ascult zorile
noapte de noapte
atunci când m-ating
și-mi ascult drumul spre tine
Ion, Ioana, Ioan, Ioana...
când pământ
la poalele lui, pe hotare
tu și ceilalți
Ion, Ioana, Ioan, Ioana...
grei  de uitare
peste frunți,
peste inimi

(Eli Gîlcescu)

marți, 5 ianuarie 2016

Câtă vreme

Morții se întorc dezvelind
pâinea de parastas
peste aer pământ
un alt bărăgan
ceas rău
guri de canal
chiar între muguri vii
clocot de seve
lumini
nici stele, nici vis
de atâta dispreț
de rușini, de minciuni și hoții
am obosit să tot las
să amân să tot iert
am obosit

(Eli Gîlcescu)

sâmbătă, 2 ianuarie 2016

Cum ar fi dacă

Te-aș lăsa să-mi asculți inima
îndeajuns
pentru câte zbateri
odată cu frigul
călătorind în viul umbrelor
clipa de ieri
când a ratat sărutul de la miezul nopții

vineri, 1 ianuarie 2016

Miracolul de la miezul nopții

Somn mistuit de un gând și asprimi
flori de crin
blândele mele flori dinspre pleoape-izvor
și un cântec de leagăn îngenunchind
somn cu minunea nopții
împreunând rădăcini 
mai mult strigăt
mai mult vis
același cântec în zori
în căuș de bătrâne mâini
luminișul din piept
tot mai departe 
ca o hârjoană
mersul ei atât de grăbit
tot mai asurzitor mai sucit
cuvântul înghițit de prăpăd
ultimul
nemăsurat

Noul An

Al celor de dincoace de dincolo, al celor aproape, al celor de ieri, neuitați, al celor arătați, citiți, îndrăgiți, candizi, al celor îndrăznind, aproximați, să ne știe rostul, să ne potrivească mersul, să ne ajungă frumosul pentru tot ce se leagă și ne leagă, să ne meargă toate după suflet, răbdare, încredere, bucurie și înțelepciune.
Noul An, nu oarecare, cel adevărat, al tuturor și la rând, fie cel bun,
binecuvântat, în tihnă și armonie, iluminat!


Eli Gîlcescu