joi, 18 februarie 2016

Jocul persecuției

De la niște adevăruri elementare, blocată de către sistemul automat (?).
Am încercat să nu mă pierd cu firea, să nu dau vina pe cineva, am încetat să mă plâng în dreapta și în stânga, până când totul îmi era suportabil într-o lume de ocazie... Trebuie (mi-am zis) ca în fiecare clipă să moară ceva, ca altceva să-i ia locul. Și-n inimi, prea multe treburi, prea mult calm, prea multe apăsări,  emoții, așteptări,  într-o lume împrumutată, cu atâtea capcane, cu situații limită să mă rupă de realitate, de propria spațialitate, clipa de (ne)sinceritate, îndeajuns unui avertisment, o pedeapsă...

Eli Gîlcescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu