duminică, 7 februarie 2016

Mi te-adună tăcerile

Să privim cerul
la ora ieșirii din furtună
până mai sunt cuvinte
până nu încep să pălească
înainte să-mi împăienjenească ochii
să-mi clatine picioarele de nesomn
de apăsarea așteptării
în neliniștea de acum
ca un vis clădit îndelung
din tăceri
tăcerile mele prea greu de înțeles
în taină
șoapte din glasul tău
ca un răsfăț de scorțișoară


(Eli Gîlcescu)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu