aprilie 30, 2016

De Paști

Nimeni nu ne-o impune. S-a impus de la sine. Și e firesc să fie așa. Uneori caldă. Am știut s-o păstrăm, răsplătind-o cu amintiri, tradiții și bune nădejdi. Mereu o căutăm. Mereu într-un sens pozitiv, optimist și constructiv. Mai ales pe cea de la capătul tunelului. Mereu între noi și în noi, Lumina Învierii.


Eli Gîlcescu


aprilie 29, 2016

În Vinerea Mare

a adormit în brațele tale povestea
de cealaltă parte a visului
în lumi nevăzute
e încă acolo
prin iarbă 
împletind
mai arse ispite de sete
primăveri în sărut


Eli Gîlcescu

aprilie 28, 2016

A ales un loc în țara lui Brâncuși

Ileana Floarea Vulpescu

De la plecarea ei, scriu și încerc să-ți spun ce am trăit în acele zile; încerc să-ți spun totul, dar mai ales cu îngăduința cu care ne-a dezmierdat în luna fericită care i-a marcat și călăuzit viața. Și nu pot uita cum ne-a uimit în acele zile, închipuindu-ne raiul pe pământ. Cum a reușit să se îngrijească de fiecare, să-l mulțumească și să-i ofere cuvântul cel mai apropiat sufletește și în care se regăsea. Cum ne-a oferit o lecție de viață autentică, trezindu-ne acasă, înconjurați de tot ce-i mai frumos, omenesc... Asemenea fericire a creat iubire, iar sufletul a încuviințat: Totul a fost bine” . Ne-am hrănit din povestea ei,  povestea unei doamne rafinate; și încă mă tem să nu fi pierdut vreun detaliu din rodul ostenelilor sale – acea filosofie care înseamnă reper în viață. 
Au trecut ani, zeci de ani, iar ceea ce era de așteptat, de negăsit, de devenit, s-a petrecut la 300 km de București (neispitită în a-și schimba direcția), într-o întâlnire cu tinerii, pe scena Teatrului „Elvira Godeanu“ din Târgu Jiu. Parcă aștepta pe cineva să-i confirme, să-i ghicească gândul; aștepta să o facă fericită și să-i șoptească ceea ce aștepta de o viață, în locul unde dumnezeirea există, să-i atingă sufletul și să-i confirme că nu e totul pierdut. Iată cât a trebuit să treacă până când un băiețel de zece ani a pătruns în finețea cuvântului, în detaliile acestuia, i-a înțeles mesajul; un băiețel de zece ani, atras de arta conversației, de entuziasmul acesteia, de pledoaria pentru uman, și-a făcut loc să ajungă cât mai aproape, cu bucuria întineririi în ochi și a minunii în glas: „și eu cred ca dumneavoastră“. Un copil care nu îți dă nimic de ales, decât să-l urmezi, să-i recunoști și să-i respecți crezul.

Ileana Floarea Vulpescu, Târgu Jiu, Aprilie 2016


Ileana Floarea Vulpescu, Târgu Jiu
Ileana Floarea Vulpescu


https://youtu.be/4B_zZMr6uOs

https://youtu.be/cr4TuSZXcLs

https://youtu.be/nTIEboBh5DI


Eli Gîlcescu 

Pentru-a nu știu câta oară

Mă înnourasem și... căutam seninul în Joi Mari. Chiar dacă numai pentru acest lucru n-ar fi meritat să mă enervez dintr-o dată.

Și cum să împac un suflet care se împotrivește cărții?

De altfel, își da un aer important, chiar mândru. Și când colo, n-avea nimic în cap.

Cum am reușit să dibui un asemenea om?

Eram în același loc de suferință, iar urgența lui, neîncăpătoare, lângă durerea mea.

Am văzut cât de înapoi a ajuns, cum toate reumatismele ar putea fi puse pe seama indolenței, neîndurării, păcătoșeniei și afuriseniei.

Părea o glumă, și m-a cuprins mila de necazul lui. De neștiința lui.

Ori nu-și dădea seama, ori era tâmp.

Vorbele îmi răsunau în urechi. E oare cu putință așa ceva?

La 22 ani, cu doi copii, a devenit o ruină, slăbit din cale-afară, silit să accepte tratament cu semnătură. Au început să-l lase picioarele, iar cu semnătura stătea și mai rău.

Atât a învățat într-o altfel de școală europeană, într-o altfel de democrație, în care mizeria l-a ajuns până în oase, până în ghiozdan:

democrația pe linie de plutire și linie în loc de democrație.

Abandon voluntar.

Ce trist!


Eli Gîlcescu

aprilie 26, 2016

A plâns grădina

după-amiezele
să-mi aline ziua de ieri
când împleteam povestea Aniței,
dincolo de Cercul-Polar,
cu cea a Vetei și a lui Minică,
dincolo de durere
de tot rostul
dincolo


Eli Gîlcescu

aprilie 25, 2016

Cine știe unde


ascult norii răzlețiți
și miresme de liliac
 
necuprins tot mai avar
peste gene cântec plouă
plouă să învie ceruri
și uitatele pudori
plouă iar
din stropii tăi
cine știe care ploi
vor hrăni izvoare-n noi

Eli Gîlcescu

aprilie 20, 2016

Joi

Mi-au vorbit
anonime gânduri
anonimi și noi
sortiți să (nu) ne fi văzut
silabisind un vers
prin tăceri
undeva
în bătrânescul vis
binevestind
metafora din flori
numai joi
așteptând


Eli Gîlcescu

aprilie 14, 2016

Pentru că vine o zi când trebuie să plec

... cuvintele mă părăsiseră deja
nu pricepeam nimic din graba lor
poate le-aș mai fi căutat
pentru că
lipsindu-mi toate
aveam o revelație
pentru încă un strigăt
plin de ură sau de o mare iubire
altceva... 
furtună de gheață 
într-o fantezie bogată
ger năprasnic
și simțul realității
-17° C

Eli Gîlcescu

aprilie 12, 2016

Floarea unei clipe

desgolită de iubire
alta
altfel
trist amurgu-i știe plânsul
prea târziu
poate că aceasta-i ultima ei viață
Doamne, 
prea îi destrami zboru-n mii și mii de clipe
una-i sacră
neclintită
și în ea zidită-s eu
fără iarnă
fără suflet
alta
altfel
când visarea-i necuprinsă

                          mai mereu


                           Eli Gîlcescu

Sub clipe



fir de ziuă
liniștit
cântând
în fiecare an
în același loc
mai repede cu o clipă

Eli Gîlcescu

aprilie 09, 2016

Când floarea

caută primăvara mai aproape
ce bine i-ar fi s-o auzi cum crește
prin cețurile uitării
cum prind viață
aidoma
diminețile atât de dimineață
rămân cu ochii mult timp
înspre altă noapte
altă singurătate
în colțul tulburat de aduceri aminte
cu rânduială parcă dintr-un adânc
veșnica neliniște
fără hodină        
peste mozaicul fără de umbră
doar atunci
aceeași clipă
altă pustie
ca un ecou pe pământ
în căutare 
lumină

Eli Gîlcescu

Se întorc livezile acasă
































În rochii înflorite până jos (Virgil Carianopol)

aprilie 08, 2016

Am stat prea mult într-un loc

... fără să știu dacă voi pierde
sau voi câștiga
sub albastrul frământat de nori
într-o fericită armonie,
iar florile de cireș
molipsite de visare
pe un ton tărăgănat
și cu nărav de sălbăticiune,
dintr-acelea care nu pălesc,
ci roșesc
pe-alocuri, în partea lor de taină
de neasemuit

Eli Gîlcescu




Eli Gîlcescu