sâmbătă, 30 aprilie 2016

De Paști


Tot mai aproape de noaptea sfântă a bucuriei, tot mai aproape, retrăind un adevăr mângâietor și încurajator, care să ne răsplătească truda prin îndreptare și bune nădejdi, mereu între noi și în noi Lumina Învierii.
(Eli Gîlcescu)


vineri, 29 aprilie 2016

În Vinerea Mare

a adormit în brațele tale povestea
de cealaltă parte a visului
în lumi nevăzute
e încă acolo
prin iarbă 
împletind
mai arse ispite de sete
primăveri în sărut


Eli Gîlcescu

joi, 28 aprilie 2016

A ales un loc

De la plecarea ei, scriu și încerc să-ți spun ce am trăit în acele zile, încerc să-ți spun totul, tot ce am simțit în fața frumuseții unei doamne rafinate; și mă tem să nu pierd vreun detaliu din rodul ostenelilor mele de a culege, de a nu-i pierde rațiunea de a exista, de a fi folositoare la ceva – acea filosofie când pierzi tot ce înseamnă reper în viață. Au trecut ani, zeci de ani, iar ceea ce era de așteptat, de negăsit, de devenit, s-a petrecut la 300 km de București (neispitită în a-și schimba direcția), într-o întâlnire cu tinerii, pe scena Teatrului „Elvira Godeanu“ din Târgu Jiu. Parcă îaștepta pe cineva să-i confirme, să-i ghicească gândul; aștepta să o facă fericită și să-i șoptească ceea ce aștepta de o viață, în locul unde dumnezeirea există, să-i atingă sufletul și să-i confirme că nu e totul pierdut.

Iată cât a trebuit să treacă până cînd un băiețel de zece ani a pătruns în finețea cuvântului, în detaliile acestuia, i-a înțeles mesajul; un băiețel de zece ani, atras de arta conversației, de entuziasmul acesteia, de pledoaria pentru uman, și-a făcut loc să ajungă cât mai aproape, cu bucuria întineririi în ochi și a minunii în glas: „și eu cred ca dumneavoastră“. Un copil care nu îți dă nimic de ales, decât să-l urmezi, să-i recunoști și să-i respecți crezul.

Eli Gîlcescu 

Pentru-a nu știu câta oară

Mă înnourasem și... căutam seninul de ieri în Joi Mari. Întrezăream expresia caldă, obișnuită, din ce în ce mai rară, să-mi așeze în palmă un „înger“ mic, mic de tot, să-mi pot închipui fericirea și să aștept minunea... 
Iar sala devenea neîcăpătoare... durere lângă durere, „înger lângă înger“.
Am văzut cât de înapoi am ajuns, cum toate reumatismele ar putea fi puse pe seama indolenței, neîndurării, păcătoșeniei și afuriseniei... 
Părea o glumă, și m-a cuprins mila de necazul lui. La 22 ani, cu doi copii, a devenit o ruină, slăbit din cale-afară, silit să accepte tratament cu semnătură. Au început să-l lase picioarele, iar cu semnătura stătea și mai rău. Atât a învățat într-o altfel de școală europeană, într-o altfel de democrație în care mizeria ajunge până în oase, până în ghiozdane: democrația pe linie de plutire și linie în loc de democrație.
Ce trist!


(Eli Gîlcescu)

marți, 26 aprilie 2016

A plâns grădina

după-amiezele
să-mi aline ziua de ieri
când împleteam povestea Aniței,
dincolo de Cercul-Polar,
cu cea a Vetei și a lui Minică,
dincolo de durere
de tot rostul
dincolo


Eli Gîlcescu

luni, 25 aprilie 2016

Cine știe unde


ascult norii răzlețiți
și miresme de liliac
 
necuprins tot mai avar
peste gene cântec plouă
plouă să învie ceruri
și uitatele pudori
plouă iar
din stropii tăi
cine știe care ploi
vor hrăni izvoare-n noi

Eli Gîlcescu

miercuri, 20 aprilie 2016

Joi

Mi-au vorbit
anonime gânduri
anonimi și noi
sortiți să (nu) ne fi văzut
silabisind un vers
prin tăceri
undeva
în bătrânescul vis
binevestind
metafora din flori
numai joi
așteptând


Eli Gîlcescu

joi, 14 aprilie 2016

Pentru că

m-a devorat puţin câte puţin
într-un singur punct sărutul
pândind clipa
cuvintele
mă părăsiseră deja
nu pricepeam nimic din graba lor
poate le-aș mai fi căutat
pentru că
lipsindu-mi toate
aveam o revelație
pentru încă un strigăt
altceva
nimic


Eli Gîlcescu

marți, 12 aprilie 2016

Floarea unei clipe

desgolită de iubire
alta
altfel
trist amurgu-i știe plânsul
prea târziu
poate că aceasta-i ultima ei viață
Doamne, 
prea îi destrami zboru-n mii și mii de clipe
una-i sacră
neclintită
și în ea zidită-s eu
fără iarnă
fără suflet
alta
altfel
când visarea-i necuprinsă

                          mai mereu


                           Eli Gîlcescu

Sub clipe



fir de ziuă
liniștit
cântând
în fiecare an
în același loc
mai repede cu o clipă

Eli Gîlcescu

sâmbătă, 9 aprilie 2016

Când floarea

caută primăvara mai aproape
ce bine i-ar fi s-o auzi cum crește
prin cețurile uitării
cum prind viață
aidoma
diminețile atât de dimineață
rămân cu ochii mult timp
înspre altă noapte
altă singurătate
în colțul tulburat de aduceri aminte
cu rânduială parcă dintr-un adânc
veșnica neliniște
fără hodină        
peste mozaicul fără de umbră
doar atunci
aceeași clipă
altă pustie
ca un ecou pe pământ
în căutare 
lumină

Eli Gîlcescu

Se întorc livezile acasă
































În rochii înflorite până jos (Virgil Carianopol)

vineri, 8 aprilie 2016