duminică, 29 mai 2016

Tăceri căutate



Un clocot în privire
prea larg
prea obosit totul
în care un vis se zbate 
încă
să mi te adune

Eli Gîlcescu







Un spectacol care îmbină muzica clasică, interpretată de violonistul Alexandru Tomescu pe vioara Stradivarius Elder-Voicu, cu pictura în nisip, creată de artista Ana Munteanu 

Parcul Coloana fără sfârșit Târgu-Jiu

photo Mariana Pusdrea


Și noaptea



Tăceri căutate  

din piatră și din cer



Eli Gîlcescu

sâmbătă, 28 mai 2016

Și sărutul


Mă tem când mi-l apropii
să nu-i văd altă față
să nu-i desfir cuvântul
într-o lume la-ntâmplare
de auzit
de-a valma
de auzit
de chin
nu știe ce aștept
când arde câmp de maci


Eli Gîlcescu

duminică, 22 mai 2016

Flori pentru Ioana

Când marea se trezeşte din nesfârşita goană
Şi-n fluxu-i fantomatic se-apropie de mal,
Tu vii cu paşi de zână, să-ţi iei, dragă Ioană
Petalele de gânduri de pe-un albastru val.
Noi aşezăm pe-oglinda tăcerilor albastre
O primăvară vie în flori de rogvaiv,
Să-ţi fie alinare în clipele sihastre
Ale cenuşii tale în straiul ei captiv.
Şi înfloresc salcâmii şi ninge cu magnolii
Pe braţele-ţi deschise în aşteptarea lor;
În unduiri albastre sub albele linţolii
Dansează nemurirea în vals cu-al mamei dor.
Şi cerul mai coboară o treaptă de lumină
Unindu-se cu marea în roşul asfinţit,
Tu înfloreşti alb-roşu în flori de balsamină
Cu aripa atinsă de visul adormit...
23. 05. 2016
Violetta Petre

marți, 17 mai 2016

duminică, 15 mai 2016

Și ochii

Din vina cui 
durerea
nu-mi alină
și nici plânsul
de departe...
trebuie să fie ceva
drept mulțumire
pentru ce nu pot să cer
atât cât mai poate să fie
și uite...
afară plouă!


Eli Gîlcescu

sâmbătă, 14 mai 2016

Și cântecul

Îmi amintește
cum a trecut zi după zi
mai ales cum
aceleași gânduri în care eu
mai par a fi și nu-s
după potop
nimic
nimic


Eli Gîlcescu

joi, 12 mai 2016

Și ploile

Când încerc să te strig
alte ploi izvorând din pământ
dintre flori
mi-ar da tot
căutându-mă în zori
să le-ascult

Eli Gîlcescu


luni, 9 mai 2016

Înserează

O clipă numai
atât cât să vezi cum părti din mine pier
și nu din întâmplare
mă pierd cu totul

Eli Gîlcescu


Capricii

Azi sunt una cu ploaia
prea greu de înțeles
poate o să mă auzi
cum alerg desculță prin iarbă
și caut mult până
mi se pare
că totul miroase a frig
frigul rătăcind ca un zbucium
la pândă
poate o să auzi piatra...
în altă parte


Eli Gîlcescu

duminică, 8 mai 2016

Întoarse vremuri

Cântec îndelung
furtuni și beznă
ceasuri numărate
fir cu fir
neliniști iar
în vetre
alt vis
o tresărire
întinderi fără margini
zbor de neputință
brațe de tăceri
mă caută o iarnă
e timpul
o aștept


Eli Gîlcescu

Și florile



În după-amiaza asta plâng,
plâng prin grădini cu lacrimile care îmi lipsesc


Eli Gîlcescu

Dintr-o amintire



„Ar trebui să tai iarba,
ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut…
în cea din urmă tristeţe…“ 

(Lucian Blaga)

sâmbătă, 7 mai 2016

O sinecură... pe viață

Stătea și se uita ca vițelul la poarta nouă. Da! Se uita și bâjbâia. Și a trebuit să „acopăr“ cumva neștiința lui, să-i „preiau“ rolul... A mai fost și privirea nehotărâtă a unui medic care bâjbâia un diagnostic... Am simțit că trebuie să caut altul... Dacă v-aș spune că l-am întâlnit în „ adâncul pământului“, acolo în „valea plângerii“, m-ați crede? El mi-a salvat viața... Au urmat și alte cumpene, pentru că așa a fost și nașterea mea – o cumpănă – cu un picior pe anul vechi și cu celălalt pe cel nou... De aceea alegerile mele au fost  întârziate, bine cântărite, uneori atât de greu de luat, mai ales cele care țin de oameni. (va urma)


Eli Gîlcescu

Acum pământul



Adâncul acela cu adevărat de nepătruns al bunătății lui, ales de elisabeta a lui gheorghe (miner de-o viață), să-i primească iar amintirile,  acolo unde credea că e mirajul pământului, început și sfârșit, lângă muntele negru, mai viu ca niciodată... Că tare mulți s-au adunat și pentru fiecare lumina, colacul... Prea mulți, prea multe, acolo după liturghie, la slujba parastasului, în pomelnicul morților, lung șir de nume și luminile dăruindu-se în obiceiuri simple.
                            
 Eli Gîlcescu

Cuvintele

Mai știu a zâmbi
din când în când
din prea multă dragoste
doar cele strâmbe
spuse cu jumătate de gură
s-au sălbăticit
de atâta necăutare


Eli Gîlcescu

Și apele


Uneori
nu-mi spun nimic
alteori
prea multe
prea răstit
să știu unde sunt
în afara vuietului
dăruindu-se în nemărginit
le aud:
„Ia și bea, că ți-o fi sete!“


Eli Gîlcescu

miercuri, 4 mai 2016

Un du-te-vino

un surâs de stele
neliniști
închid ochii
vetre la-ntâmplare
bătăi de inimi
neguri
să nu auzi cum strig


Eli Gîlcescu


luni, 2 mai 2016

Ce mi-a fost dat să am


Era minunat...și zâmbetul, și bunătatea, aceleași, dar mai ales respectul pentru orice ființă. Iar dacă era printre prietenii tăi, nu ar fi avut preferințe, nu te-ar „măsura“ ca să vadă dacă meriți „deranjul“, nu și-ar cântări cuvintele ca să lase o cât mai adâncă „impresie“
Era același ca în locurile pe care le-a sfințit cu virtuțile lui, de la portar până la femeia de servici, pentru fiecare, același, neschimbat, fără deosebire. Și binele îl făcea necondiționat. Și toate în numele prieteniei... Și mâna bună avea la prieteni. Nu știu să-l fi abandonat cineva, să-l taie de pe vreo listă... Pe toți putea conta la nevoie. Pe toți îi avea aproape de inimă. Pe toți. Acesta era omul meu. Omul care îmi reamintește în permanență de miracolul iubirii; omul care îmi amintește că fericirea este fericire; și într-atât admiram bunătatea lui, azi, de Sfintele Paști, tot din fericire, să-mi pot aminti și de prietenii mei de ieri... (Eli Gîlcescu)


Ca și cum

Noaptea m-a ținut în brațe
ca și cum mi-ar făgădui
ca și cum te-aș auzi

Eli Gîlcescu

ILEANA VULPESCU, LA TARGU JIU

În zori


Am pus fruntea lângă nuc
să-mi țină drepte diminețile
 
când aleargă spre nicăieri
sărutul răvășit al nopții
rătăcind atâtea iubiri
înspre lumină
acasă


Eli Gîlcescu