mai 29, 2016

Tăceri căutate



Un clocot în privire
prea larg
prea obosit totul
în care un vis se zbate 
încă
să mi te adune

Eli Gîlcescu







Un spectacol care îmbină muzica clasică, interpretată de violonistul Alexandru Tomescu pe vioara Stradivarius Elder-Voicu, cu pictura în nisip, creată de artista Ana Munteanu 

Parcul Coloana fără sfârșit Târgu-Jiu

photo Mariana Pusdrea


Și noaptea



Tăceri căutate  

din piatră și din cer



Eli Gîlcescu

mai 28, 2016

Și sărutul

Mă tem când mi-l apropii
să nu-i văd altă față
să nu-i desfir cuvântul
într-o lume la-ntâmplare
când tăcerile îmi recunosc amurgul
tot 
împotrivit
departe
oameni
când mă ard și nu știu ce aștept
când de taine 
strângeri
mai păstrează
o uitare
ca un suspin
netulburat
lovind peste lumini
un câmp de maci
cântecul meu

 Eli Gîlcescu


mai 22, 2016

Flori pentru Ioana

Când marea se trezeşte din nesfârşita goană
Şi-n fluxu-i fantomatic se-apropie de mal,
Tu vii cu paşi de zână, să-ţi iei, dragă Ioană
Petalele de gânduri de pe-un albastru val.
Noi aşezăm pe-oglinda tăcerilor albastre
O primăvară vie în flori de rogvaiv,
Să-ţi fie alinare în clipele sihastre
Ale cenuşii tale în straiul ei captiv.
Şi înfloresc salcâmii şi ninge cu magnolii
Pe braţele-ţi deschise în aşteptarea lor;
În unduiri albastre sub albele linţolii
Dansează nemurirea în vals cu-al mamei dor.
Şi cerul mai coboară o treaptă de lumină
Unindu-se cu marea în roşul asfinţit,
Tu înfloreşti alb-roşu în flori de balsamină
Cu aripa atinsă de visul adormit...
23. 05. 2016
Violetta Petre

mai 17, 2016

mai 15, 2016

Și ochii

Din vina cui 
durerea
nu-mi alină
și nici plânsul
de departe...
trebuie să fie ceva
drept mulțumire
pentru ce nu pot să cer
atât cât mai poate să fie
și uite...
afară plouă!


Eli Gîlcescu

mai 14, 2016

Și cântecul

Îmi amintește
cum a trecut zi după zi
mai ales cum
aceleași gânduri în care eu
mai par a fi și nu-s
după potop
nimic
nimic


Eli Gîlcescu

mai 12, 2016

Și ploile

Când încerc să te strig
alte ploi 
mi-ar da tot
căutându-mă în zori
să le-ascult

Eli Gîlcescu


mai 10, 2016

mai 09, 2016

Înserează

Când vezi cum părți din mine pier
ca să renasc 
lumini,
dacă e cu putință,
mai însingurate
patimi, iezme,
fiece cuvânt de-a dreptul 
alt chin
și nu din întâmplare 
înserează, 
iar eu mă pierd cu totul

Eli Gîlcescu

Capricii

Azi sunt una cu ploaia
prea greu de înțeles
poate o să auzi cum alerg 
desculță prin iarbă
și caut mult până
mi se pare
că totul miroase a frig
rătăcind un zbucium
la pândă

poate o să auzi piatra
în altă parte
îngenunchind pământul în rugăciuni


Eli Gîlcescu

mai 08, 2016

Întoarse vremuri

Cântec îndelung
furtuni și beznă
ceasuri numărate
fir cu fir
neliniști iar
în vetre
alt vis
o tresărire
întinderi fără margini
zbor de neputință
brațe de tăceri
mă caută o iarnă
e timpul
o aștept


Eli Gîlcescu

Și florile



În după-amiaza asta plâng,
plâng prin grădini cu lacrimile care îmi lipsesc


Eli Gîlcescu

Dintr-o amintire



„Ar trebui să tai iarba,
ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut…
în cea din urmă tristeţe…“ 

(Lucian Blaga)

mai 07, 2016

O sinecură... pe viață

Stătea și se uita ca vițelul la poarta nouă. Da! Se uita și bâjbâia. Și a trebuit să „acopăr“ cumva neștiința lui, să-i „preiau“ rolul... A mai fost și privirea nehotărâtă a unui medic care bâjbâia un diagnostic... Am simțit că trebuie să caut altul... Dacă v-aș spune că l-am întâlnit în „ adâncul pământului“, acolo în „valea plângerii“, m-ați crede? El mi-a salvat viața... Au urmat și alte cumpene, pentru că așa a fost și nașterea mea – o cumpănă – cu un picior pe anul vechi și cu celălalt pe cel nou... De aceea alegerile mele au fost  întârziate, bine cântărite, uneori atât de greu de luat, mai ales cele care țin de oameni. (va urma)


Eli Gîlcescu

Acum pământul



Adâncul acela cu adevărat de nepătruns al bunătății lui, ales de elisabeta a lui gheorghe (miner de-o viață), să-i primească iar amintirile,  acolo unde credea că e mirajul pământului, început și sfârșit, lângă muntele negru, mai viu ca niciodată... Că tare mulți s-au adunat și pentru fiecare lumina, colacul... Prea mulți, prea multe, acolo după liturghie, la slujba parastasului, în pomelnicul morților, lung șir de nume și luminile dăruindu-se în obiceiuri simple.
                            
 Eli Gîlcescu

Cuvintele

Mai știu a zâmbi
din când în când
din prea multă dragoste
doar cele strâmbe
spuse cu jumătate de gură
s-au sălbăticit
de atâta necăutare


Eli Gîlcescu

Și apele


... uneori
nu-mi spun nimic
alteori
prea multe
prea răstit
să știu unde sunt
în afara vuietului
dăruindu-se în nemărginit
le aud:
„Ia și bea, că ți-o fi sete!“


Eli Gîlcescu

mai 04, 2016

Un du-te-vino

un surâs de stele
neliniști
închid ochii
vetre la-ntâmplare
bătăi de inimi
neguri
să nu auzi cum strig


Eli Gîlcescu


mai 02, 2016

Ce mi-a fost dat să am



Era minunat. Și zâmbetul, și bunătatea, aceleași, dar mai ales respectul pentru orice ființă. Era printre prieteni, fără să fi avut preferințe, nici nu te-ar „măsura“ ca să vadă dacă meriți „deranjul“, nu și-ar cântări cuvintele ca să lase o cât mai adâncă „impresie“. Era același ca în locurile pe care le-a sfințit cu virtuțile lui, de la portar până la femeia de servici, pentru fiecare, același, neschimbat, fără deosebire, cu o nesfârșită, blândă milă. Și binele îl făcea necondiționat. Și toate în numele prieteniei. Și mâna bună avea la prieteni. Nu știu să-l fi abandonat cineva, să-l taie de pe vreo listă. Pe toți putea conta la nevoie. Pe toți îi avea aproape de inimă. Pe toți. Acesta era omul meu. Omul care îmi reamintește în permanență de miracolul iubirii; omul care îmi amintește că fericirea este fericire; și într-atât îi admiram bunătatea, încât azi, de Sfintele Paști, tot din fericire, să mi-l pot aminti. Când întunericul de lumină știe să facă o altfel de fericire a iubirii de noi, de prieteni de azi, de ieri...


Eli Gîlcescu


Ca și cum

Noaptea m-a ținut în brațe
ca și cum mi-ar făgădui
ca și cum te-aș auzi

Eli Gîlcescu

ILEANA VULPESCU, LA TARGU JIU

În zori


Am pus fruntea lângă nuc
să-mi țină drepte diminețile
 
când aleargă spre nicăieri
sărutul răvășit al nopții
rătăcind atâtea iubiri
înspre lumină
acasă


Eli Gîlcescu