mai 07, 2016

O sinecură... pe viață

Stătea și se uita ca vițelul la poarta nouă. Da! Se uita și bâjbâia. Și a trebuit să „acopăr“ cumva neștiința lui, să-i „preiau“ rolul... A mai fost și privirea nehotărâtă a unui medic care bâjbâia un diagnostic... Am simțit că trebuie să caut altul... Dacă v-aș spune că l-am întâlnit în „ adâncul pământului“, acolo în „valea plângerii“, m-ați crede? El mi-a salvat viața... Au urmat și alte cumpene, pentru că așa a fost și nașterea mea – o cumpănă – cu un picior pe anul vechi și cu celălalt pe cel nou... De aceea alegerile mele au fost  întârziate, bine cântărite, uneori atât de greu de luat, mai ales cele care țin de oameni. (va urma)


Eli Gîlcescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu