De la o vreme, prieteni de un vis și, nu întâmplător (se spune), îmi pot
aminti de cineva apropiat, îmi pot aduce un mesaj... De această dată, oameni (ne)arși de ploi, de
soarele invidiei, amatori de paradisul verde poetic, când dimineața dulce, în
pas liniștit, a pătruns. Primul, tânăr cu aspirații, cu aplomb, ca un ceas
nou... Al doilea, posomorât, cufundat parcă într-o scriere interioară, un ceas
deșteptător (un reper, o legătură cu rădăcinile... (Trebuie să vă spun într-o zi povestea
lor. Merită!).
Ne-am luat în serios pentru că aveam de ce, aveam și cu ce fiecare, dincolo
de vis, dincolo de trezirea mea, un colț de lumină, gata-gata să-mi soarbă visul,
dincolo de mănunchiul florilor de tei, numai adevărul unei zile la ceasul unei
lungi așteptări
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu