duminică, 19 iunie 2016

De ce ei?

De la o vreme, prieteni de un vis și, nu întâmplător (se spune), îmi pot aminti de cineva apropiat, îmi pot aduce un mesaj...  De această dată, oameni (ne)arși de ploi, de soarele invidiei, amatori de paradisul verde poetic, când dimineața dulce, în pas liniștit, a pătruns. Primul, tânăr cu aspirații, cu aplomb, ca un ceas nou... Al doilea, posomorât, cufundat parcă într-o scriere interioară, un ceas deșteptător (un reper, o legătură cu rădăcinile... (Trebuie să vă spun într-o zi povestea lor. Merită!).
Ne-am luat în serios pentru că aveam de ce, aveam și cu ce fiecare, dincolo de vis, dincolo de trezirea mea, un colț de lumină, gata-gata să-mi soarbă visul, dincolo de mănunchiul florilor de tei, numai adevărul unei zile la ceasul unei lungi așteptări


Eli Gîlcescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu