iulie 28, 2016

Cu ochi de poet

Tu știi
ce înseamnă
dimineața
atât de firavă
cu gust de femeie
și nimic mai mult


Eli Gîlcescu

Și vara

Dacă există
există dragoste
visând și altfel
la ce-am putea fi
înaintea unui răsfăț cu rozmarin

Eli Gîlcescu

iulie 16, 2016

Și noaptea

La ora în care stelele 
te învață strigătul meu
ca și cum ai fi în toate
ca și cum în brațele tale
ultima zi

 Eli Gîlcescu

Și fără nimic

Pământul
împotriva mea
îmi va auzi ultima suflare.


Eli Gîlcescu

Ăștia suntem

Când unii bat din palme, când alții pier,
al nimănui strigăt, ai nimănui.


Eli Gîlcescu

Și ploile

Cu legile lor, spânzură pământul pe nimic.
Și asta trebuie să doară.


Eli Gîlcescu

iulie 15, 2016

Și astăzi



Ce zi ar fi trebuit să fie (!) – o zi în care să-ți spun, în limba străbunilor tăi, „La mulți ani!“. Azi ar fi trebuit să te țin la piept, ca în seara aceea când ți-am spus să nu mă uiți... Ții minte?  Și m-ai privit îndelung... Nu știai ce se întâmplă, dar ai simțit durerea dimprejur, tristețea... Credeam că nimic și nimeni nu te poate lua de lângă mine, până când te învățam să iei seama la tot ce se întâmplă bun și frumos în această lume, cum să te apropii de oameni, de natură, de fiecare fir de iarbă când încolțește, acolo  unde te vedeam crescînd, printre povești, din pragul casei, printre vii, îndrăgindu-le, apărându-le, acolo, între toate, timpul nostru sau timpul tău de vis, de împlinit, de îndrăznit.
Cât despre mine, o să-ți scriu în fiecare clipă a bucuriei tale, în fiecare clipă a așteptărilor mele, am să-ți scriu despre prima zăpadă, despre grădina în floare cum îți dăruia rodul ei, acolo, în locul nostru, sub cireș, și fiecare dimineață, alt loc, altă bucurie.
Și astăzi, mai mult ca ieri, mă gândesc că nimic de atunci nu a fost zadarnic, când toate erau ale noastre, toate ne aveau pe noi, atât cât s-a putut, atât cât ne-am priceput, și toate cu noi, și nucul, și izvorul, aceeași mișcare, aceeași legănare, numaidecât amintiri  (va urma)

Eli Gîlcescu

15 iulie 2016

iulie 14, 2016

Și strig

Dincolo de durere
cu glasul meu
mai greu decât toate durerile 
la un loc
ascunse
într-o altă rânduială
mă trec
mă pier


Eli Gîlcescu

iulie 12, 2016

Pentru ce trăim

Unii pentru ei, alții pentru cei din jur și nimeni nu știe cum e mai bine, chiar dacă sufletul spune că și pentru tine și pentru cei din jur tot păcăleală este. Nimeni nu poate spune mai mult decât sufletul, totdeauna neliniștit, totdeauna neîmplinit, totdeauna nemulțumit de ce lăsăm în urmă. 

Când amintirile


... te cuprind, parcă voit, într-o totală dăruire, în preajma unui om pe care îl prețuiești, un om lângă care, oricât de dureroase vremurile, oricât de împovărat sufletul, oricât de dezamăgitoare viața... totuși mai mult plutești decât umbli pe pământ, în care ești locuit de ceea ce azi aș numi iluzie a ceva nedefinit, când aștepți să te vezi propulsat undeva nu se știe nici cum nici de cine – dar unde să te aștepte bucuriaȘi încet-încet, chiar dacă bunicii n-au fost poeți, chiar dacă uneori nu ne rămâne decât poezia să ne încumete la drum lung, pentru femeia anume „niciun cântec nu-i de-ajuns“(va urma)


Eli Gîlcescu 

iulie 08, 2016

Și noaptea

Prin grădini se lasă sărutată
copilărind
un dincolo tot verde
când temeri mă cuprind
de n-am să vin
de vin
de nu
un dor
cu răsărituri
un
 dincoace
arzând

Eli Gîlcescu

iulie 06, 2016

iulie 05, 2016

Într-un altfel

Fiecare zi
într-un loc și nu în altul
neliniștind dimineți
când mai pierd
în adânc
o oră și încă o oră
și dacă n-ar fi decât atât
și nimic nai mult
dimineți arzând
înaintea zilei
alte lumi 
când îmi lipsești
altă lume
când mă sfârșesc



Eli Gîlcescu

iulie 01, 2016

Și căldura



Parcă la nelocul ei
și dacă n-ar fi decât
un cântec
de ochii tăi l-ascund
ca să îl caut iar
seară de seară


Eli Gîlcescu