august 28, 2016

Numai copiii știu ce caută


Când

Nu mai am ce spune
în această nebunie sălbatică
de care mă lovesc 
ca de ceva uitat în drum
când mă port prostește
fir-ar să fie 
în fiecare dimineață
îmi fac cruce
când nu-mi ieși în cale
când nu mă lași să viu


Eli Gîlcescu 

august 22, 2016

Când dintr-un vis în altul

Mai aproape de ziua aceea de verde
de caldă și
fără scăpare
zvâcnind de departe
dimineața
fără de noapte
singura mea rugăciune
e tot ce începe
tot ce nu este încă pierdut

Eli Gîlcescu

august 15, 2016

Iubire

Ce vreme de vremuri!
Și sfârșitul care nu este sfârșit.
Doar ei, apropiindu-se, renunțând la orgolii, înfruntând pașnic sentimentele pentru un „da“ împreună, un „da“ spus în numele iubirii de ieri și de azi, un „da“, nu ca oricare altul, ci așezat, profund, perfect, un „da“, știut de mai devreme, pentru mai târziu, un „da“ nebun de fericire. Iar frumusețea iubirii lor, cea mai frumoasă carte de vizită, lăsată nouă, aducând a flori de toamnă blândă. O toamnă cu sens și savoare, o toamnă agale, ca și cum n-ar mai fi, ca și cum n-a fost vreodată


Eli Gîlcescu

august 08, 2016

Când merii cădeau din picioare

Ne-am întâlnit.
Ne-am întâlnit pe tăcute, într-o vreme cu nume ce trec peste a muntelui palmă, când nopțile cele de viață ne cheamă, cele ce știu să împace o lume, s-o crească cu râvnă, întreagă, cu mâna largă, cu fruntea sus, sus, rodind printre vii. Ne-am întâlnit, pătrunși de-un cântec ce inimi desfată lăute. Ne-am întâlnit nemuritori pentru o clipă, pe un val de vorbe, înveșnicind scrinuri, la fereastra copilăriei, fără ascunzișuri, dragostea lui Iar, sărutul, cu lupii laolaltă, zodiacul cu femei, nu mai vine nimeni... Și mă încumet, sub vraja poeziei, de trecut puntea și muntele din mine, acolo unde „iar seara când se lasă cu răcoare, și cerul se întunecă în frumos“, niciodată cuvintele, niciodată.


Eli Gîlcescu