vineri, 30 septembrie 2016

De ce mă tem

De tăcerea ta
de strigătul nopții de ieri
de schimbul de trupuri
într-un apus buimac
atunci când fug
numai închipuiri
fără vreun crez
numai atât cât
undeva
nu prea departe
s-o iau de la capăt


Eli Gîlcescu

duminică, 25 septembrie 2016

Tot astfel

Întretăiat de gânduri
zbuciumul dimineții

și acele nopți care nu vor vedea
o nouă iarnă fără sfârșit
 


Eli Gîlcescu

vineri, 23 septembrie 2016

Verde (ne)liniștit




Ascult ecouri când dezleagă liniști, 
atât de aproape, atât de departe,
atât de sus, atât de teamă, 
orice gând, încă arzând...
clipa


Eli Gîlcescu

sâmbătă, 17 septembrie 2016

vineri, 16 septembrie 2016

Când toamna mă duce

Și luna mă duce
atât de aprinsă
de dor
de durere
până când pământul mă duce
încordat prin tăceri
până când

Eli Gîlcescu

sâmbătă, 10 septembrie 2016

Undeva toamna

Mi se pare că m-a îmblânzit
inundată în goliciuni
atâta timp călătorind
fără talent uneori
până în preajma grădinii
păzind merele
când tăcerile tac 
ca florile-n zori
atât de aproape
în totală nepăsare
rămân
nu rămân



Eli Gîlcescu

miercuri, 7 septembrie 2016

Mă smulg din priviri

Când cerul se crapă în două
când mă adorm săruturile toate
și iar mă sfârșesc
de câte și mai câte
ca tot omul
să vadă ce și cum de toamna mă vrea
la rând
chiar dacă știi
nu știi
când se va întâmpla
și ploile vor începe
un fel de amor
„căruia nu-i pot da de capăt“


Eli Gîlcescu

marți, 6 septembrie 2016

Când pleci

„Totul mi se pare un strigăt al răului“

Știu că ești încă acolo ca o hidră cu multe capete
numai ca să-mi vezi în ruină toate despărțirile
care-mi stau în drum
și cer prea mult de la mine
„se cațără pe creier“ ani de zile
fără bucurie
fără sfârșit
când pleci

Eli Gîlcescu

luni, 5 septembrie 2016

sâmbătă, 3 septembrie 2016

vineri, 2 septembrie 2016

Te-am citit, toamnă!

Ți-am citit chipul
gândurile
atâta timp
călătorind
fără talent uneori
ți-am citit visele 
clipa ce alungă fiorul cald
ți-am citit până în preajma grădinii
păzindu-ți merele
când tăcerile tac 
ca florile-n zori
pentru mine
încă taci
atât de aproape
în totală nepăsare
în brațele mele
rămâi
nu rămâi
ca să pot s-o iau de la capăt 


Eli Gîlcescu

Plutind peste

Această nebunie sălbatică
de care mă lovesc 
ca de ceva uitat în drum
mă port prostește
fir-ar să fie 
în fiecare dimineață
când nu-mi ieși în cale
când nu mă lași să viu


Eli Gîlcescu