joi, 1 decembrie 2016

Să fie ea, să fiu tot eu

(acrostih)

E vremea strugurilor copți
Lăsați în vie să suspine.
Iubind, trecut-am printre nopți
Grăbind spre lumea care vine.

Încerc să mă întorc mereu
La masă, răsucind cuvinte,
Crezând că, astăzi, numai eu
Ezit să merg mai înainte.

Scot înc-o rimă ce mă minte
Călătorind spre apogeu...
Uitată, nu-mi aduc aminte

George Tei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu