marți, 9 mai 2017

sâmbătă, 18 martie 2017

joi, 16 martie 2017

luni, 13 martie 2017

* * *

Uite un loc
în care ascult
ca și cum toate ar fi
în alt loc
clipa
singură
cât o lacrimă
fără să bănuiesc
cum mi-a ghicit un gând
care se întoarce
ca un dor peste mine
de ajuns
pentru tot ce nu am

Eli Gîlcescu

duminică, 12 martie 2017

Mă chinuie nevoia de tine

Și apoi cât de grozav să vrei și tu
să fim
unde nu ne cunoaște nimeni
când nimeni nu ne mai poate opri
călătorind lumini
dacă mai sunt


Eli Gîlcescu

sâmbătă, 11 martie 2017

În căutarea sanctuarului

Isabela Gilcescu Este o poezie superba a lui Rilke (Sometimes a Man Stands Up) însumând poetic același lucru. Un om se ridică de la masă și pleacă în lume să caute un sanctuar, iar copiii își plâng părintele ca fiind pierdut. Altul rămâne în casa lui, printre lucruri, și moare, lăsându-și copiii să plece în căutarea sanctuarului pe care el l a pierdut. Modelul fericirii personale se transferă generațiilor, dar din păcate și cel al nefericirii. Fericiți copiii care au părinți împliniți personal. Și mă refer strict la actualizarea personală, nu la împlinirea socială/financiară. Rămâne un gol imens când realizezi că părinții nu si-au împlinit visurile proprii. Și mai rău, când neîmplinirile sunt proiectate asupra copiilor.
Niciodata nu e prea târziu să ne ținem de visurile noastre. Sunt fericită să îmi văd propria mamă reinventându-se mereu. Asta mă face puternică și pe mine, puternică sufletește. Elisabeta Gîlcescu 

http://copiicurcubeu.ro/educa-te-ca-sa-ma-educi/


Și primăvara


Când totul pare să fie altfel
dincolo de liniști
acolo unde dorul arde
și învață să facă pe neașteptate
cale întoarsă
primăvara
are întotdeauna ceva de spus


Eli Gîlcescu

marți, 28 februarie 2017

Nu ai voie să îmbătrânești

În alte lumi duc urmele tale
ca cea din urmă ninsoare
atât
a rămas
și
n-am făcut nimic
să ies din iarna
de plângeri
când se strâng și mă strâng
amintiri
până inimi
ating
o singură floare 
muzici de vară și dorul de tine


Eli Gîlcescu

duminică, 26 februarie 2017

Semne

Uneori simt că ești aproape
și închid ochii când
n-am nimic
nici pentru cine trece
nopțile
visând
ceva
ce numai Dumnezeu
poate
să asculte
fără să mă tem


Eli Gîlcescu

sâmbătă, 25 februarie 2017

România gurilor știrbe

„În răs­tim­pul aces­tor opt zile, n-am plâns cred nici mă­car o sin­gu­ră dată, aşa cum nu plân­geam nici acum când îi pri­veam chi­pul cia­no­zat con­turat pe al­bul per­nei şi po­li­te­ţea de­cen­tă a tru­pu­lui aliniat im­pe­ca­bil cu care ne-am obiş­nuit să pri­mim moar­tea. Este ui­mi­tor să con­staţi cu câtă apli­ca­ţie şi pre­ci­zie func­ţio­năm în ase­me­nea mo­men­te, cum din preaj­ma ce­lor mai iu­bite fi­in­ţe fa­cem să dis­pa­ră in­fle­xiu­ni­le vi­zi­bi­le ale ini­mii şi lă­săm loc nu­mai pen­tru ges­tu­ri­le care tre­buie cu ade­vă­rat fă­cu­te. În ase­me­nea mo­men­te suntem reci şi exacţi şi înde­pli­nim cu o com­pe­ten­ţă sur­prin­ză­toa­re lu­cruri pe care până atunci nici mă­car nu le ima­gi­na­sem sau pe care, evo­cân­du-le, le în­so­ţeam cu un fri­son de re­pul­sie. În ace­le opt zile l-am băr­bie­rit zi de zi şi am con­sta­tat cu câtă bu­cu­rie se lasă în sea­ma aces­tui ne­voit răs­făţ, el care îşi re­fu­za­se răs­făţu­ri­le vie­ţii sau care avu­se­se prea pu­ţin par­te de ele. Nu fă­ceam aces­te ges­turi mă­run­te pen­tru că eram prins în­tr-un sce­na­riu mi­to­lo­gic — el era ma­re­le Noi­ca, iar eu în­­vă­ţăce­lul umil —, ci pur şi sim­plu pen­tru că îl iu­beam. Am aflat atunci că ori­ce iubire, pen­tru a fi si­guri că este ade­vă­rată, tre­buie să trea­că proba ges­tu­lui care în­de­ob­şte pro­voacă silă. Eu, care refu­za­sem până atunci să iau cont de exis­ten­ţa bio­lo­giei şi de eşe­cu­ri­le ei şi care în­tor­se­sem ca­pul cu dez­­gust din faţa in­fir­mi­tă­ţi­lor vie­ţii, i-am ma­sat zilnic pi­cioa­re­le, l-am şters de trans­pi­ra­ţie şi l-am schim­bat, i-am cu­ră­ţat după fiecare masă pla­ca den­ta­ră sub je­tul de apă al chiu­ve­tei, cu fires­cul cu care îmi spă­lam mâi­ni­le. Nu exista în toa­te acestea nici urmă de evla­vie, ci doar iu­bi­re griju­lie, acea iu­bi­re care apa­re în faţa unei fi­in­ţe iu­bi­te în restriş­te şi care o trans­for­mă, prin în­suşi acest fapt, în co­pi­lul tău. Ne­a­ju­to­rat, fără dinți şi iu­bit, Noi­ca de­venise în ace­le zile co­pi­lul meu.” Gabriel LiiceanuRomânia gurilor știrbe

luni, 13 februarie 2017

Atunci când

Mi-au spălat faţa
lacrimile tale
tăinuite
în mustul zăpezii
s-au împăcat cu mine


Eli Gîlcescu

Se zguduie cuvântul

E prea mult să mai aștept noaptea
pe care n-o prevăzusem
de atâta timp călătorește
și dorul
mai neinspirat
când tot mai multe porți se închid
într-un vis
singuratic
e prea mult să aștept noapte de noapte
ziua
„arunci cuvintele mele înapoia ta“
e prea mult să-ți ofer o floare
e prea mult să mai tac


Eli Gîlcescu

duminică, 12 februarie 2017

Un brânci

Când te înfumurezi
cu acest hârșit de glas
patimi nesfiite
m-au secat dintr-odată
necumpătat

Eli Gîlcescu

Se întorc tăcerile

Înșiră ploi îndrăgostite 
mai aproape 
să nu aud cum strigi
într-un azi
de neînțeles
până când
îmi recunoști sărutul                 
atât de tăcut
nemaisemănând cu altul
visând

Eli Gîlcescu

joi, 9 februarie 2017

Tăceri fulgurante

Crezi că e prea puțin
un fulg de zăpadă într-un infinit de ninsori
acum când mă înspăimântă atingerea ta?


Eli Gîlcescu

vineri, 3 februarie 2017

Un alt anotimp

Când dintr-o dată        
clipa neclipă
lovind cu-ndoieli
alte lumi 
când liniștea doare
și doare 
un gând 
ca o povară
singuratic amurg 
rătăcit între noi
când totul un strigăt
când totul 
nimic
e tot ce mai pot să îndur

Eli Gîlcescu

joi, 2 februarie 2017

Încă neliniștea




O, de-aș ști ce cauți
de-aș ști acum
amestecându-te ninsorii
amirosind a mied
ți-aș lăsa și rozmarinul
cu un sărut zvântat de furii
abia azi
când mă ning
ale tale depărtări

Eli Gîlcescu

marți, 31 ianuarie 2017

O sărbătoare în plus



Când ești departe
ies din noapte
pe furiș
înflorind
dimineața
tot cu capul în nori
și așa rămân
așteptându-te

Eli Gîlcescu

luni, 30 ianuarie 2017

Xiao Ping Guo


Pentru tine, cresc diminețile
pe lângă fiecare cântec,
pe lângă fiecare clipă,
Mărul meu dulce!

Happy Chinese New Year!

To my wonderful, lovable Lucas!

Eli Gîlcescu

Mai întâi de toate

Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud, pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi. (11/17)

Mai întâi de toate, aud că, atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Şi în parte o cred, (11/18)

căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni. (11/19)

Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. (11/31)

Corinteni

duminică, 29 ianuarie 2017

Când patimi

Când patimi îmi ascund
le număr
doar așa le încerc mirarea
în răsăritul altei nopți

Eli Gîlcescu

luni, 23 ianuarie 2017

VASILOPITA

Într-un altfel de semn

Cândva
visând ninsori
mă trezeau lovind în mine însămi

Eli Gîlcescu

Coșmarul iernii

Atunci când iarna închide ochii
pe neașteptate cântecul nostru
atât de neliniștit și de alb
mai greu decât piatra
mai flămând decât umbra
să nu amuțească alt cânt
din nimic
cum tot din nimic
îmi țin de lumini
ochi lăcrimând
într-o clipă
iar noi
rătăciți
fără o altă zăpadă
solitari
anonimi


Eli Gîlcescu 

vineri, 20 ianuarie 2017

Fir-ar să fie de ger

Aș vrea să te iubesc
pentru poemul tău trist
să te iubesc
la fel de mult
ca să nu uiți zborul
în afară
un zbor de demult
ca și cum ceva
se repetă iarna
ca și cum pretinde că nu
știe ce
dar știe de ce
mi-e tot mai greu
să te găsesc


Eli Gîlcescu

miercuri, 18 ianuarie 2017

La frumusețea ei

Dincolo erai de clarul stelelor
și luna, sfioasă, te urma. 
O, cu mult mai frumoasă era
cristalină, lacrima ta!

Fereastra știe cum ardeai,
ca un lan, ca un val te legănai,
dogoritu-mi braț cum te frângea,
ca o azimă, așa te frângea.

Prin părul tău tremurător
trece temătoare Primăvara,
înca departe-i Vara. Toamna grea 
Ca un aur pe frunte-ți va sta.

Și Iarnă cândva de vei fi,
mă voi înfășura în frigul tău; 
Ci fii 
Primăvară mereu, 
Strălucitoare, fii limpede zi!

Emil Botta

luni, 16 ianuarie 2017

Și marea



Poveste fără sfârşit
printre linişti
cumva
printre pietrele ei
și ce mâine va fi
cu ce dor
le mai ține în loc

Eli Gîlcescu

duminică, 15 ianuarie 2017

Să-mi aduci aminte

... visul
Visul în care mi se lua totul într-o clipă și mi se dăruia totul în alta, ca niște săruturi încinse dinspre undeva, fără sfârșit atingerea, fără sfârșit mângâierea. Și binecuvântarea de la început de an, dulcea aniversare care mi-a luminat sufletul. Atena, Poseidon, Heinrich Schliemann, Acropola, Marea Egee... Și cum mă bucuram. Înainte de a mi se lua totul, mi se dăruiau alte și alte bucurii. Să fi fost aici în altă viață? Să ne fi căutat, tu-Poseidon, eu-Atena, cu aceeași nebunească dorință de a ne ademeni marea, măslinul... Și din același motiv necunoscut, care nu are nimic de-a face cu timpul, să ne iubim... Și iar într-o închipuire dumnezeiască, cum n-aș îndrăzni să mai sper, nici să mai aștept ceva, fie și dintr-un surâs de tristețe, fie din plânsul de ieri, o mărturie, caldă, de dragoste, un alt vis... Și dacă ai întârzia, aș aștepta veșnica fâlfâire albă...
Aș aștepta

Eli Gîlcescu

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

De ziua mea

Așteptam trenul. Dacă n-o să vină! Dacă...
Eram fericită, știindu-vă cu șampanie, cu îmbrățișări și sărutul sub vâsc.
Doar trenul meu întârzia. Stăruiam cu privirea, singură, mereu mirată, într-o dulce așteptare.
Era devreme când am ajuns la Otopeni. Aglomerație, lume zgomotoasă.
1 Ianuarie, început de an.
Știi cum se spune în Ardeal:
„Bagă de seamă cine îți trece pragul mai întâi! De-i parte femeiască, vei avea gâlceavă tot anul. Dacă e fecior, vei avea spor și câte și mai câte... ca să meargă bine tot anul“
La aeroport nu m-a sorcovit nimeni. A trebuit eu să-i sorcovesc cu mai mult de 5 euro (o cafea). 
Cu un surâs trist, am trecut la controlul bagajelor, fără ca cineva să-mi zâmbească. Nimeni.
Oare ziua, ziua mea se închidea, încet-încet, ca o durere tăcută și învinsă?


Eli Gîlcescu

vineri, 13 ianuarie 2017

De (ne)trecut iarna

și încă o dimineață
ca și cum m-ar săruta
uneori
șoaptă incertă
alteori
în adâncul inimii
în același loc
până când luna
prin ochii mei ascultând
zăpezile toate
altundeva
alături de tine

Eli Gîlcescu

Ca o mirare de undeva

Și să fi vrut să alerg
diminețile arzând
de aproape
ca un descânt
atât de grațios
de diferit
să le aud
nechemate de nimeni
și de nimic
ca și cum ar fi existat dintotdeauna
în tot largul
de dus
de întors
de atins... marea


Eli Gîlcescu

Și clipa






























E clipa... clipa acea pe care ai prelungi-o să nu dea de capăt

Eli Gîlcescu

M-a atins... marea




În această zi Specială să primiți multe binecuvântări pentru toate lucrurile frumoase pe care le-ați realizat, ca și pentru cele ce vor continua să vină în drumul vostru. Vă doresc sî aveți una din cele mai speciale zile din viața voastră, în care șuvoaie de gânduri, sentimente și voie bună să vă mângăie sufletul. 

La mulți ani ! 

I.S.







M-au ajuns... urările


La mulți ani, om frumos! Îți doresc ca fruntea să-ți fie atinsă de îngeri de fiecare dată când prea multe gânduri te apasă. Păstrează-ți harul de a dărui celor din jur lumina, viața ta să stea sub semnul bucuriei și călăuzită să fii mereu de vocea sufletului tău, care se tot cere auzită. Las-o să răzbată la suprafață și fii tu însăți așa cum numai ție ți-e dat să fii! La mulți ani! 

E.L.P.


                



Atena, Marea Egee, 2 Ianuarie 2017