luni, 14 august 2017

Mai era și altceva...

sau ai ales numai
ce să-mi amintesc
și când
de parcă ai fi vrut în grabă
să m-alungi
pentru ca să poți muri
să pot muri


Eli Gîlcescu

miercuri, 2 august 2017

Printre nopți

Azi

clipa
strălucește
de prea departe
tăcere risipită
cu ochii către stele
necăutata
nopții-adânci
mi te-apropie
și n-ai să vii
azi
părerea clipei te lasă
trecătoare

Eli Gîlcescu

miercuri, 26 iulie 2017

Spre tine

Înainte de a-mi fi luată
vreau să știu ce zi e aceasta –
o zi în care simt că mă pierd
și aud arșița cum desfundă
pământul
vâjâie greu
neîmpăcat
îmi alungă tăcerile
și
întunericul acela prin care trec ca să fiu mai aproape de tine
între rugăciuni
una din acele clipe
de la apusul soarelui și cea de la răsăritul stelelor
când e pe cale să ia sfârșit ceva unic
doar în grabă
ori prea târziu
pentru a-mi aminti

Prea târziu

Eli Gîlcescu

luni, 24 iulie 2017

Revelație neașteptată

Negură la nesfârșit
strânge-n pumn
văzduh flămând
dinainte
nod adânc

Eu aștept
părând a fi
răsărit
alt zori de zi

Eli Gîlcescu

duminică, 23 iulie 2017

Miraj

Azi
neștiind cum
nici cât de insuportabil
torid
cu ultimele resurse
întrucâtva
până nu este încă totul pierdut
până când va fi
una din zilele alea
fără să-ți pară rău
îngropându-ți fruntea între palme
mă vei citi 
ici-colo
peste tot
chemând la semnul crucii
taina
taina noastră 
în noapte

Ce noapte...


Eli Gîlcescu

sâmbătă, 22 iulie 2017

luni, 12 iunie 2017

Pentru că nu știu altă cale

Spre casă...
Am vizitat-o pe cea care mi-a împrumutat pentru o clipă din mărinimia ei. Tot pentru o clipă, a fost îngerul meu, salvarea mea; tot binele, credeam, să se întoarcă înmiit spre ea. Dar n-a fost așa.
Învinsă, trădată, și-a văzut sfârșitul în blestemata aia de închisoare, luni, zile, ani... Pentru nimic în lume nu mai voia să-și amintească. Aproape că murise. Și se minuna cum de n-a luat-o Dumnezeu, lăsând-o așa între viață și moarte. Niciun licăr de viață. Nimic.
Anii ei, și toți cei dinainte, îmi dau dreptul de a-i mulțumi, de a-i mărturisi bucuria de a o revedea, de a o îmbrățișa... Am căutat să mi-o închipui ca atunci, în halatul alb, venind spre mine.
Azi pare șubredă, parcă, dintr-o altă clipă, tot mai firavă, liniștită. O liniște amară, grea, descumpănită, la capătul puterilor.
Și Dumnezeu i-a îngăduit o mângâiere în numele mamelor care au căutat-o atunci, în numele copiilor avortați, în numele fiicei mele. Când o va cunoaște, când va afla totul, când se va mira, când...
Am lăsat în urmă doi oameni triști și un câine care lătra... Poate cu durerea lui, a lor. Și a mea

Eli Gîlcescu

12 iunie 2017

duminică, 11 iunie 2017

Cântec de iunie

Parcă ar fi ziua aceea de minune
ca o legănare de vară
până în locul primei minuni
purtat
până azi
până când
un amurg peste grădini 
și trandafiri

11 Iunie 2017

Eli Gîlcescu

vineri, 9 iunie 2017

Printre anotimpuri


Turneul Internațional Stradivarius 
Ediție aniversară 10 ani
Parcul Coloana Fără Sfârșit, Târgu Jiu
9 iunie 2017

Eli Gîlcescu

marți, 9 mai 2017

sâmbătă, 18 martie 2017

joi, 16 martie 2017

luni, 13 martie 2017

* * *

Uite un loc
în care ascult
ca și cum toate ar fi
în alt loc
clipa
singură
cât o lacrimă
fără să bănuiesc
cum mi-a ghicit un gând
care se întoarce
ca un dor peste mine
de ajuns
pentru tot ce nu am

Eli Gîlcescu

duminică, 12 martie 2017

Mă chinuie nevoia de tine

Și apoi cât de grozav să vrei și tu
să fim
unde nu ne cunoaște nimeni
când nimeni nu ne mai poate opri
călătorind lumini
dacă mai sunt


Eli Gîlcescu

sâmbătă, 11 martie 2017

În căutarea sanctuarului

Isabela Gilcescu Este o poezie superba a lui Rilke (Sometimes a Man Stands Up) însumând poetic același lucru. Un om se ridică de la masă și pleacă în lume să caute un sanctuar, iar copiii își plâng părintele ca fiind pierdut. Altul rămâne în casa lui, printre lucruri, și moare, lăsându-și copiii să plece în căutarea sanctuarului pe care el l a pierdut. Modelul fericirii personale se transferă generațiilor, dar din păcate și cel al nefericirii. Fericiți copiii care au părinți împliniți personal. Și mă refer strict la actualizarea personală, nu la împlinirea socială/financiară. Rămâne un gol imens când realizezi că părinții nu si-au împlinit visurile proprii. Și mai rău, când neîmplinirile sunt proiectate asupra copiilor.
Niciodata nu e prea târziu să ne ținem de visurile noastre. Sunt fericită să îmi văd propria mamă reinventându-se mereu. Asta mă face puternică și pe mine, puternică sufletește. Elisabeta Gîlcescu 

http://copiicurcubeu.ro/educa-te-ca-sa-ma-educi/


Și primăvara


Când totul pare să fie altfel
dincolo de liniști
acolo unde dorul arde
și învață să facă pe neașteptate
cale întoarsă
primăvara
are întotdeauna ceva de spus


Eli Gîlcescu

marți, 28 februarie 2017

Nu ai voie să îmbătrânești

În alte lumi duc urmele tale
ca cea din urmă ninsoare
atât
a rămas
și
n-am făcut nimic
să ies din iarna
de plângeri
când se strâng și mă strâng
amintiri
până inimi
ating
o singură floare 
muzici de vară și dorul de tine


Eli Gîlcescu

duminică, 26 februarie 2017

Semne

Uneori simt că ești aproape
și închid ochii când
n-am nimic
nici pentru cine trece
nopțile
visând
ceva
ce numai Dumnezeu
poate
să asculte
fără să mă tem


Eli Gîlcescu

sâmbătă, 25 februarie 2017

România gurilor știrbe

„În răs­tim­pul aces­tor opt zile, n-am plâns cred nici mă­car o sin­gu­ră dată, aşa cum nu plân­geam nici acum când îi pri­veam chi­pul cia­no­zat con­turat pe al­bul per­nei şi po­li­te­ţea de­cen­tă a tru­pu­lui aliniat im­pe­ca­bil cu care ne-am obiş­nuit să pri­mim moar­tea. Este ui­mi­tor să con­staţi cu câtă apli­ca­ţie şi pre­ci­zie func­ţio­năm în ase­me­nea mo­men­te, cum din preaj­ma ce­lor mai iu­bite fi­in­ţe fa­cem să dis­pa­ră in­fle­xiu­ni­le vi­zi­bi­le ale ini­mii şi lă­săm loc nu­mai pen­tru ges­tu­ri­le care tre­buie cu ade­vă­rat fă­cu­te. În ase­me­nea mo­men­te suntem reci şi exacţi şi înde­pli­nim cu o com­pe­ten­ţă sur­prin­ză­toa­re lu­cruri pe care până atunci nici mă­car nu le ima­gi­na­sem sau pe care, evo­cân­du-le, le în­so­ţeam cu un fri­son de re­pul­sie. În ace­le opt zile l-am băr­bie­rit zi de zi şi am con­sta­tat cu câtă bu­cu­rie se lasă în sea­ma aces­tui ne­voit răs­făţ, el care îşi re­fu­za­se răs­făţu­ri­le vie­ţii sau care avu­se­se prea pu­ţin par­te de ele. Nu fă­ceam aces­te ges­turi mă­run­te pen­tru că eram prins în­tr-un sce­na­riu mi­to­lo­gic — el era ma­re­le Noi­ca, iar eu în­­vă­ţăce­lul umil —, ci pur şi sim­plu pen­tru că îl iu­beam. Am aflat atunci că ori­ce iubire, pen­tru a fi si­guri că este ade­vă­rată, tre­buie să trea­că proba ges­tu­lui care în­de­ob­şte pro­voacă silă. Eu, care refu­za­sem până atunci să iau cont de exis­ten­ţa bio­lo­giei şi de eşe­cu­ri­le ei şi care în­tor­se­sem ca­pul cu dez­­gust din faţa in­fir­mi­tă­ţi­lor vie­ţii, i-am ma­sat zilnic pi­cioa­re­le, l-am şters de trans­pi­ra­ţie şi l-am schim­bat, i-am cu­ră­ţat după fiecare masă pla­ca den­ta­ră sub je­tul de apă al chiu­ve­tei, cu fires­cul cu care îmi spă­lam mâi­ni­le. Nu exista în toa­te acestea nici urmă de evla­vie, ci doar iu­bi­re griju­lie, acea iu­bi­re care apa­re în faţa unei fi­in­ţe iu­bi­te în restriş­te şi care o trans­for­mă, prin în­suşi acest fapt, în co­pi­lul tău. Ne­a­ju­to­rat, fără dinți şi iu­bit, Noi­ca de­venise în ace­le zile co­pi­lul meu.” Gabriel LiiceanuRomânia gurilor știrbe

luni, 13 februarie 2017

Atunci când

Mi-au spălat faţa
lacrimile tale
tăinuite
în mustul zăpezii
s-au împăcat cu mine


Eli Gîlcescu

Se zguduie cuvântul

E prea mult să mai aștept noaptea
pe care n-o prevăzusem
de atâta timp călătorește
și dorul
mai neinspirat
când tot mai multe porți se închid
într-un vis
singuratic
e prea mult să aștept noapte de noapte
ziua
„arunci cuvintele mele înapoia ta“
e prea mult să-ți ofer o floare
e prea mult să mai tac


Eli Gîlcescu

duminică, 12 februarie 2017

Un brânci

Când te înfumurezi
cu acest hârșit de glas
patimi nesfiite
m-au secat dintr-odată
necumpătat

Eli Gîlcescu

Se întorc tăcerile

Înșiră ploi îndrăgostite 
mai aproape 
să nu aud cum strigi
într-un azi
de neînțeles
până când
îmi recunoști sărutul                 
atât de tăcut
nemaisemănând cu altul
visând

Eli Gîlcescu

joi, 9 februarie 2017

Tăceri fulgurante

Crezi că e prea puțin
un fulg de zăpadă într-un infinit de ninsori
acum când mă înspăimântă atingerea ta?


Eli Gîlcescu

vineri, 3 februarie 2017

Un alt anotimp

Când dintr-o dată        
clipa neclipă
lovind cu-ndoieli
alte lumi 
când liniștea doare
și doare 
un gând 
ca o povară
singuratic amurg 
rătăcit între noi
când totul un strigăt
când totul 
nimic
e tot ce mai pot să îndur

Eli Gîlcescu

joi, 2 februarie 2017

Încă neliniștea




O, de-aș ști ce cauți
de-aș ști acum
amestecându-te ninsorii
amirosind a mied
ți-aș lăsa și rozmarinul
cu un sărut zvântat de furii
abia azi
când mă ning
ale tale depărtări

Eli Gîlcescu

marți, 31 ianuarie 2017

O sărbătoare în plus



Când ești departe
ies din noapte
pe furiș
înflorind
dimineața
tot cu capul în nori
și așa rămân
așteptându-te

Eli Gîlcescu

luni, 30 ianuarie 2017

Xiao Ping Guo


Pentru tine, cresc diminețile
pe lângă fiecare cântec,
pe lângă fiecare clipă,
Mărul meu dulce!

Happy Chinese New Year!

To my wonderful, lovable Lucas!

Eli Gîlcescu

Mai întâi de toate

Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud, pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi. (11/17)

Mai întâi de toate, aud că, atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Şi în parte o cred, (11/18)

căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni. (11/19)

Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. (11/31)

Corinteni

duminică, 29 ianuarie 2017

Când patimi

Când patimi îmi ascund
le număr
doar așa le încerc mirarea
în răsăritul altei nopți

Eli Gîlcescu

luni, 23 ianuarie 2017

VASILOPITA

Într-un altfel de semn

Cândva
visând ninsori
mă trezeau lovind în mine însămi

Eli Gîlcescu

Coșmarul iernii

Atunci când iarna închide ochii
pe neașteptate cântecul nostru
atât de neliniștit și de alb
mai greu decât piatra
mai flămând decât umbra
să nu amuțească alt cânt
din nimic
cum tot din nimic
îmi țin de lumini
ochi lăcrimând
într-o clipă
iar noi
rătăciți
fără o altă zăpadă
solitari
anonimi


Eli Gîlcescu 

vineri, 20 ianuarie 2017

Fir-ar să fie de ger

Aș vrea să te iubesc
pentru poemul tău trist
să te iubesc
la fel de mult
ca să nu uiți zborul
în afară
un zbor de demult
ca și cum ceva
se repetă iarna
ca și cum pretinde că nu
știe ce
dar știe de ce
mi-e tot mai greu
să te găsesc


Eli Gîlcescu

miercuri, 18 ianuarie 2017

La frumusețea ei

Dincolo erai de clarul stelelor
și luna, sfioasă, te urma. 
O, cu mult mai frumoasă era
cristalină, lacrima ta!

Fereastra știe cum ardeai,
ca un lan, ca un val te legănai,
dogoritu-mi braț cum te frângea,
ca o azimă, așa te frângea.

Prin părul tău tremurător
trece temătoare Primăvara,
înca departe-i Vara. Toamna grea 
Ca un aur pe frunte-ți va sta.

Și Iarnă cândva de vei fi,
mă voi înfășura în frigul tău; 
Ci fii 
Primăvară mereu, 
Strălucitoare, fii limpede zi!

Emil Botta