duminică, 15 ianuarie 2017

Să-mi aduci aminte

... visul
Visul în care mi se lua totul într-o clipă și mi se dăruia totul în alta, ca niște săruturi încinse dinspre undeva, fără sfârșit atingerea, fără sfârșit mângâierea. Și binecuvântarea de la început de an, dulcea aniversare care mi-a luminat sufletul. Atena, Poseidon, Heinrich Schliemann, Acropola, Marea Egee... Și cum mă bucuram. Înainte de a mi se lua totul, mi se dăruiau alte și alte bucurii. Să fi fost aici în altă viață? Să ne fi căutat, tu-Poseidon, eu-Atena, cu aceeași nebunească dorință de a ne ademeni marea, măslinul... Și din același motiv necunoscut, care nu are nimic de-a face cu timpul, să ne iubim... Și iar într-o închipuire dumnezeiască, cum n-aș îndrăzni să mai sper, nici să mai aștept ceva, fie și dintr-un surâs de tristețe, fie din plânsul de ieri, o mărturie, caldă, de dragoste, un alt vis... Și dacă ai întârzia, aș aștepta veșnica fâlfâire albă...
Aș aștepta

Eli Gîlcescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu