martie 18, 2017

Altădată visam





... dinaintea ierbii
un covor de tămâiori
dinspre nopțile acelea cu frica de martie

Eli Gîlcescu

martie 16, 2017

Un colț de așteptare

Dimineața strigă nevinovăția nopții
lasă ziua desăvârșită
pe care n-o merităm


Eli Gîlcescu

martie 13, 2017

Uite un loc

... cât o țară
un loc în care ascult
ca și cum toată ar fi
în alt loc
fără să bănuiesc
un gând
care se întoarce
de ajuns pentru restul zilelor 

Eli Gîlcescu

martie 12, 2017

Mă chinuie nevoia de tine

Și apoi cât de grozav ar fi să fiu
unde nu mă cunoaște nimeni
poate atunci
să-mi întârzii plânsul 
când mi-e dor

Eli Gîlcescu

martie 11, 2017

În căutarea sanctuarului

Isabela Gilcescu Este o poezie superba a lui Rilke (Sometimes a Man Stands Up) însumând poetic același lucru. Un om se ridică de la masă și pleacă în lume să caute un sanctuar, iar copiii își plâng părintele ca fiind pierdut. Altul rămâne în casa lui, printre lucruri, și moare, lăsându-și copiii să plece în căutarea sanctuarului pe care el l a pierdut. Modelul fericirii personale se transferă generațiilor, dar din păcate și cel al nefericirii. Fericiți copiii care au părinți împliniți personal. Și mă refer strict la actualizarea personală, nu la împlinirea socială/financiară. Rămâne un gol imens când realizezi că părinții nu si-au împlinit visurile proprii. Și mai rău, când neîmplinirile sunt proiectate asupra copiilor.
Niciodata nu e prea târziu să ne ținem de visurile noastre. Sunt fericită să îmi văd propria mamă reinventându-se mereu. Asta mă face puternică și pe mine, puternică sufletește. Elisabeta Gîlcescu 

http://copiicurcubeu.ro/educa-te-ca-sa-ma-educi/


Și primăvara


Când totul pare să fie altfel
dincolo de liniști
acolo unde dorul arde
și învață să facă pe neașteptate
cale întoarsă
primăvara
are întotdeauna ceva de spus


Eli Gîlcescu