În căutarea sanctuarului

Isabela Gilcescu Este o poezie superba a lui Rilke (Sometimes a Man Stands Up) însumând poetic același lucru. Un om se ridică de la masă și pleacă în lume să caute un sanctuar, iar copiii își plâng părintele ca fiind pierdut. Altul rămâne în casa lui, printre lucruri, și moare, lăsându-și copiii să plece în căutarea sanctuarului pe care el l a pierdut. Modelul fericirii personale se transferă generațiilor, dar din păcate și cel al nefericirii. Fericiți copiii care au părinți împliniți personal. Și mă refer strict la actualizarea personală, nu la împlinirea socială/financiară. Rămâne un gol imens când realizezi că părinții nu si-au împlinit visurile proprii. Și mai rău, când neîmplinirile sunt proiectate asupra copiilor.
Niciodata nu e prea târziu să ne ținem de visurile noastre. Sunt fericită să îmi văd propria mamă reinventându-se mereu. Asta mă face puternică și pe mine, puternică sufletește. Elisabeta Gîlcescu 

http://copiicurcubeu.ro/educa-te-ca-sa-ma-educi/