A început să se roage

... încet-încet

a prins gustul sângelui pe mâini, pe picioare.

Parcă s-a deconectat.

Îmi ascultă durerea acolo unde nici n-ar fi vrut să fie.

În fiecare zi se pierde de spaimă

într-o luptă invizibilă, mută

ca un Bifröst

între noi,

după ploaie,

sau un liliac de mai

nu știu...

De atunci 

înainte de a stinge lumina,

o sărut încet-încet
cu dragoste

Eli Gîlcescu