Se aud sărbătorile

Din ce în ce mai înguste

și clipele

o presimțire

când se poticnește întuneric
în fiecare clipă

o clipă
cu neprefăcută nepăsare
morminte împreunate
grămezi de tăceri

scârțâit în ciuturi

prin cenușiul dimineții

sângerând dincolo de munți

în același loc

povestea de ieri

strigătul nestrigat

rădăcina

Eli Gîlcescu

Cvartetul Transilvan

La înălțimea visurilor noastre

De partea toamnei

... de acolo de unde se aud sărbătorile

Între noi, toamna

În căutare de sanctuare

Și tăcerile

să-mi aducă aminte de tot

și toamna ce n-a știut să spună

și ploile

când mă vor lua de mână

într-acolo

să nu aud prima zăpadă

Eli Gîlcescu

Astăzi

Vreau să ajung în brațele tale

de la prima oră a dimineții

alerg prin pustiu ei
obosesc 
rup frica de noapte
spaime

tăceri

trebuie să fi trecut de-a curmezișul

peste pietrele altei lumi

cu fiecare strigăt

mă arde câmp de maci
și nu știu ce aștept…

când la-ntâmplare

în tâmplele mele

nimic altceva decât

strângeri de gânduri

fiecare zi

Eli Gîlcescu

Și toamna a trecut pe aici !

Să fi fost în altă viață

Când ai lăsat tăcerea 
să strângă zile-rugi

din urmă 
cu voie 

fără voie

vetre
la-ntâmplare

bătăi de inimi
neguri

și astfel să găsesc o cale
departe

să nu auzi cum strig

Eli Gîlcescu

Preatainica tăcere

Între noi, toamna

Se ține aproape
se pierde la față
și inima stă să îi iasă
se lasă vie

doar o clipă

o singură clipă

în același loc

să născocească 

Eli Gîlcescu

Când voi fi acolo

Te voi căuta

în legături de cruce

fără odihnă

noaptea

când ultima dorință

surprinsă

o clipa

ea însăși

va deschide un trandafir

în octombrie

să șoptească numele tău

Eli Gîlcescu